Metode de zidarie

ZIDĂRIA DE BETON                                                                                 

Executarea fundaţiilor de beton

Pentru economisirea cimentului, funda­ţiile se execută adeseori din beton avînd înglobaţi bolovani sau piatră brută, şi că- pătînd denumirea de beton ciclopian. La unele lucrări (de exemplu fundaţii în terenuri uscate) se pot adăuga la piatra brută şi spărturi de cărămidă. Betonul este alcătuit cu agregate care nu trebuie să depăşească 30 mm. Grosimea zidăriei de beton ciclo­pian este de cel puţin 0,4 m, iar dimen­siunea maximă a pietrelor înglobate nu trebuie să depăşească 1/3 din grosimea zidă­riei fundaţiei. Betonul se toarnă în straturi de 15 — 20 cm, în care se înglobează pietrele pe cel puţin 1/2 din volumul lor, între pietre rămî- nînd spaţii de 4—6 cm; pietrele trebuie să fie complet înecate în beton.

    1. Pereţi

Betonul se foloseşte de obicei la pereţii exteriori ai subsolului şi rareori la cei interiori, iar la etaje numai în cazurile cerute de rezistenţa clădirii, cînd se execută pereţi de beton armat. La pereţii exteriori de subsol, pentru a se asigura spaţiul de lucru necesar (fig. 312), cînd săpătura se execută la 90°, se lasă pînă la perete distanţa minimă de 0,8 m a, care se reduce treptat pînă la 0,4 m, în cazul săpăturii executată la 45° d.Intîi se trasează pereţii (poziţia şi nivelul), pe fundaţia executată şi pe repere de lemn. După aceea se montează cofraje de lemn, pe una sau ambele părţi ale peretelui, susţinîndu-6e cu şpraiţuri. După curăţirea fundaţiei şi udarea cofrajelor, udare necesară pentru a evita lipirea betonului de lemn, se toarnă betonul în straturi de 0,2—0,25 m îndesate cu maiul sau vibratorul. Cofrajele se scot la termenele prescrise.

    1. Buiandrugi

Buiandrugii de beton armat au dimensiuni stabilite prin calcul, iar armătura, poate fi formată din bare drepte ori ridicate,. Armarea buiandrugilor de beton :

a — cu bare drepte; b — cu bare ridicate. în raport cu deschiderea şi grosimea zidului. Rezemarea lor pe pereţi se stabileşte prin calcul, fiind de cel puţin 0,12 m.Buiandrugii de beton turnat (monolit) se execută în cofraje de lemn montate deasupra golului (fig. 315); în cofraj se montează armătura încheiată, apoi cofrajul se leagă cu sîrmă, pentru a nu se umfla în timpul turnării. Legătura cu zidăria se asigură lăsînd ştrepi pe reazeme; acoperirea cu beton a barelor de armare se rea- lizepză cu ajutorul unor bucăţi de oţel-beton (pureci) montate sut) aceste bare. Indesarea betonului în cofraj şi între bare se face cu mistria, şipci de lemn, bare de oţel sau cu vibratorul. După turnare, se continuă zidăria peste buiandrug; cofrajul se demontează la termenele de decofrare prescrise. Pentru goluri de mărimi (deschideri) obişnuite, buiandrugii se prefabrică montîndu-se apoi deasupra golului respectiv.

La ferestrele cu ^rulouri, buiandrugul, este prevăzut cu un şorţ (limbă) în spatele căruia se montează cutia ruloului.

  • Pardoseli de beton

Pardoselile de beton sînt rezistente la uzură şi umezeală, dar sînt reci; ele nu se pot turna directjpe pămînt, ci numai pe un strat de beton de egalizare, al cărui rol este nivelarea suprafeţei pe care se execută pardoseala.Betonul de egalizare, care are dozajul de 100—200 kg ciment la 1 m3 beton se poate aplica direct pe pămîntul bătut cu maiul sau pe un strat de pietriş de asemenea bătut. El se poate aplica pe un pat de bolovani de 10—18 cm grosime, pe care se întinde un strat subţire (3—4 cm) de nisip, în care caz patul se udă, apoi se toarnă betonul db egalizare. Acesta se toarnă între fîşii de reper (stîlpişori)şi se întinde cu lopata, îndesîndu-se cu maiul ori cu mistria şi nivelîndu-se cu dreptarul; stratul are 10—15 cm grosime. Fîşiile de reper se execută la 2—3 m distanţă. Betonul de egalizare’ se mai poate turna între ţăruşi de reper pe aceştia reazemă dreptarul în timpul nivelării betonului. El se mai poate executa cu ajutorul căluşilor de înălţime egală cu grosimea betonului, aşezaţi la 2—3 in distanţă.

Acolo unde sînt necesare scurgeri, se execută un beton de pantă, folosind repere denivelate trasate conform proiectului.                     Betonul de egalizare sau de pantă se armează uneori cu o plasă din bare de oţel beton aşezată pe pureci din bucăţi de oţel beton.Pe planşeele de beton, betonul de egalizare sau de pantă se execut la fel.   Pardoseala propriu-zisă este alcătuită din beton cu dozajul de 200—250 kg. ciment la 1 m, preparat cu agregate mărunte şi aşternut într-un strat de 3—5 cm grosime, de preferinţă imediat după tur­narea betonului de egalizare sau de pantă, pentru o mai bună adezi­une la acesta. Uneori pardoseala se execută într-un strat de 10—20 cm, direct pe suport. Pardoseala se nivelează cu dreptarul şi mistria.Faţa pardoselii se poate finisa uneori cu rola, obţi- nîndu-se astfel pardoseli rotate-, acestea au faţa cu asperităţi care o fac rezistentă la uzură şi nealunecoasă. Alteori pardoseala se finisează prin sclivisire, obţinîndu-se astfel pardoseli scliuisite, care au faţa netedă, lucioasă şi impermea- bilă.Scliviseala se execută întinzîndu-se pe pardoseala întărită dar neuscată bine un strat subţire de ciment în praf care se freacă cu mistria pînă ce faţa pardoselii devine netedă şi lucioasă. Nu este bine să se aplice ciment prea mult, întrucît scliviseala poate crăpa. Pe pardoseala uscată, sclivi­seala se execută sub formă de tencuială din mortar gras de ciment (400—500 kg ciment la 1 m3 nisip) de consistenţă vîr- toasă aplicat pe pardoseala avînd faţa udată şi cu asperităţi.

Pardoselile de-beton se execută şi cu rosturi, folosindu-se şipci de lemn sau de metal cu secţiunea trapezoidală

(pentru a se putea scoate uşor). Aceste pardoseli trebuie să aibă suprafaţa mai mare de cît 5 cm2, pentru a nu crăpa. După trasarea rosturilor, se montează cu ipsos şipcile unse cu ulei (pentru ca betonul să nu se lipească de ele), apoi se toarnă între şipci betonul,

Fig. 320. Pardoseli de beton cu fugle sau rosturi: a, b — diferite modele; 1 — şipcă. nivelîndu-se cu dreptarul şi mistria. După scoaterea şipcilor, se repară defectele, iar apoi se umplu rosturile cu nisip sau bitum cald. Pentru a nu crăpa, pardoseala se menţine umedă la suprafaţa în timpul întăririi.

ZIDĂRIA DIN PREFABRICATE

A. ELEMENTE. CLASIFICĂRI

Zidăria din prefabricate este alcătuită din elemente si piese aduse gata confecţionate din ateliere sau fabrici (din care cauză se numesc prefabricate), pe şantier făcîndu-se numai montarea lor. Aşadar se înlătură în întregime executarea acestor elemente şi piese pe şantier, care se transformă doar într-un loc de montaj.

Introducerea pe scară largă a prefabricatelor în construcţiile de locuinţe şi industriale din ţara noastră, pe baza bogatei experienţe a constructorilor sovietici, a constituit un pas important către industrializarea construcţiilor, revoluţionînd vechile metode meşte­şugăreşti. Prin introducerea prefabricatelor se realizează o serie de avantaje importante. Astfel, se obţin însemnate economii atît la materiale — prefabricatele fiind confecţionate prin metode un riguros control al consumurilor de materiale şi permi- ţînd înlăturarea unor lucrări auxiliare costisitoare (de exemplu, cofrajele),—cît şi la volumul de muncă necesar pentru confecţionarea lor care are Ioc pe scară industrială la un mare număr de piese de acelaşi fel, ca şi pentru montarea lor pe şantier, timpul de execuţie a construcţiilor reducîndu-se astfel simţitor.

Totodată se obţin lucrări de calitate superioară, fiind posibilă aplicarea procedeelor tehnice perfecţionate, a mecanizării şi a folosirii muncitorilor specializaţi. Astfel, executarea construcţiilor se poate organiza pe baze ştiinţifice, cu desfăşurarea lucrărilor în tot cursul anului.

Perfabricatele impun mecanizarea lucrărilor (transport, montare), manipularea lor deosebit de îngrijită, cît şi montarea foarte exactă, cu asigurarea unei cît mai bune îmbinări a’pieselor, pentru a se putea realiza rezistenţele, prescrise pentru- părţile respective ale construcţiilor. Pentru aceasta, prefabricatele sînt confecţionate exact la formele şi dimensiunile cerute, iar pe şantier nu mai sînt necesare alte operaţii de ajustare şi modificare, ci numai montarea lor.                                               ‘

Prefabricatele sînt confecţionate şi montate de către muncitori specializaţi. Zidarul montează şi el unele prefabricate, care se vor trata în acest capitol.

Cele mai obişnuite prefabricate folosite în construcţii sînt următoarele:

Blocuri prefabricate, care au cele trei dimensiuni apropiate ca mărime.

După materialele din care se confecţionează, blocurile pre­fabricate sînt:

—     blocuri ceramice, confecţionate din argilă arsă;

—     blocuri de beton, confecţionate din beton obişnuit sau beton uşor (poros, cu zgură etc.);

—     blocuri de ipsos, confecţionate din ipsos obişnuit, poros, cu amestecuri etc.

După mărimea şi felul lor, blocurile prefabricate sînt:

—     blocuri mici cu dimensiuni apropiate de ale cărămizii şi blocuri mari ;

—      blocuri pline şi blocuri cu goluri

După destinaţia lor, blocurile prefabricate sînt:

—     blocuri pentru pereţi , care pot fi pline sau cu goluri verticale ori orizontale;

—     blocuri pentru planşee , care sînt de obicei cu goluri

şi au forme variate;                                     .

—     blocuri (tuburi) pentru coşuri , confecţionate din beton, bazalt etc;

—     blocuri pentru fundaţii etc.

Plăci şi panouri prefabricate,, care au grosimea mică în raport cu celelalte dimensiuni.

După material, plăcile şi panourile sînt:

—     din beton obişnuit (simplu sau armat), uşor, cu amestecuri etc.;

—- din ipsos , obişnuit, poros, cu amestecuri etc.;

-—din alte materiale: stufit, plută etc.

După mărime, acestea sînt:

—     plăci prefabricate, cînd au dimensiuni reduse;

—     panouri prefabricate cînd. sînt de dimensiuni mari.

După destinaţie, plăcile şi panourile prefabricate sînt:

—     pentru pereţi, avînd forme şi dimensiuni variate şi mergînd pînă la mărimea unui perete întreg;

—     pentru planşee , constînd din panouri (fîşii, che- soane) montate pe grinzi;

—    pentru căptuşeli, constituind placaje la pereţi şi tavane, tencuieli uscate  etc.;

—     pentru învelitori etc.

Grinzi prefabricate, care au lungimea mare, în raport cu celelalte dimensiuni. Acestea pot fi: buiandrugi, grinzi (pentru planşee, pentru scări) etc.

Alte prefabricate :   stîlpi, trepte etc.

ALCĂTUIREA ZIDĂRIEI DIN PREFABRICATE

 Legătura la colţul a două zidării pline cu.grosimea de două blocuri: a—cu blocuri în lung; 6 —cu blocuri în lung şi în curmeziş;
1\2 — jumătate de bloc; 3j4 — trei sferturi de bloc iar cînd este necesar, se leagă suplimentar cu piese speciale de legătură Aici se vor descrise tipurile de zidării din prefabricate pe care le execută şi zidarul.

  1. Zidăria din blocuri mici prefabricate

Datorită mărimii şi în acelaşi timp greutăţii relativ reduse a blocurilor, acestea, se zidesc mai repede decît cărămida. Alcătuirea zidăriei variază după cum este plină sau cu goluri, executată din blocuri pline sau din blocuri cu goluri.

a) Zidăria plină (din blocuri pline). Aceasta poate avea grosimea de 1, l1/* sau 2 blocuri (grosimea se stabileşte în raport cu grosimea blocului). Blocurile se aşază cu legătură la fiecare rînd şi cu rosturi obişnuite. Pentru obţinerea legăturii se folosesc 1/2 blocuri, care, la zidăria de 1 x/2 bloc  se aşază alternativ la feţele rîndurilor supra­puse, iar la zidăria de 2 blocuri (fig. 327, a) se aşază la feţe în fiecare al doilea rînd. Aşezarea blocurilor se  Legătura la colţul a două zidării pline cu grosimea de trei blocuri.
Legătura la colţul a două zidării cu . Zidărie din goluri, cu grosimea de trei blocuri: blocuri cu goluri ne— gol sau umplutură uşoară.       pătrunse. mai poate face ca şi în cazul zidăriei de cărămidă; astfel, la zidăria de 2 blocuri b), blocurile se mai pot aşeza alternativ în lung sau în curmeziş în rîndurile suprapuse, legătura la capete realizîndu-se cu 3/4 blocuri. La zidăria de 3 blocuri , legă­tura se obţine alternînd blocurile în lung şi în curmeziş în rîndurile alăturate. Tot în fig. 326—328 se poate vedea aşezarea blocurilor la colţuri, realizată similar ca la zidăria de cărămidă. Z i dă r i a cu goluri (din blocuri pline). Aceasta are în grosimea ei spaţii goale, care uneori se umplu cu un material uşor   Zidăria din blocuri cu goluri. Este alcătuită tot cu respectarea legăturilor obligatorii. Blocurile cu goluri nepă­trunse se aşază cu golurile în josţfig. 330), urmărindu-se ca mor­tarul să nu pătrundă în goluri. în cazul unui pilastru (fig. 331), legătura se obţine folosind şi cărămidă obişnuită; la coifuri (fig. 332) şi încrucişări (fig. 333) legătura se execută după regulile cunoscute, folosind uneori blocuri de completare.Cînd se folosesc blocuri cu goluri deschise, mortarul se asază sub formă de benzi pe muchiile blocului, pentru ca golurile să nu se astupe. Legătura la colţuri se obţine prin alternarea blocurilor în rîndurile alăturate (fig. 334), folosind şi blocuri de colţ 1. în unele cazuri golurile se umplu cu un material uşor (de exemplu zgură) aşezat după zidirea fiecărui rînd, umplerea facîndu-se pînă la circa 1 cm sub faţa lor superioară.

  1. Zidăria din blocuri de cărămizi gata zidite

Aceasta zidărie este alcătuită din blocuri de cîte 300—400 cărămizi zidite dinainte , formînd porţiuni de zidărie de grosimea şi dimensiunile cerute. Blocurile se zidesc în ateliere sau cîădire, apoi sînt ridicate cu macarale şi aşezate direct în zidărie. Acest sistem de prefabricare, folosit pe marile şantiere din U.R.S.S., se aplică la construcţii importante, permitînd să se realizeze o însemnată reducere a timpului de execuţie. ’

  • Zidăria din blocuri mari

Această zidărie va îi descrisă mai departe în subcapitolul C, Elemente de zidărie din prefabricate.

  1. Zidăria din plăci sau panouri prefabricate

In general si această zidărie se execută cu respectarea regulilor de ţesere a rosturilor, zidirea făcîndu-se de obicei cu mortar.

Suirea zidăriei variază în funcţie de felul plăcilor sau  din plăci de ipsos. Aceasta este alcă­tuită din plăci de ipsos de diferite tipuri olăci de ipsos cu zgură (scaliola), cu dimensiunile _ 0,495 X

X 0 395 m si grosimea de 6 cm (plăci pline cu şanţuri semicirculaie) sau de 11,5 m

(plăci cu goluri pe direcţia mică şi cu şanţuri semicirculare pe cele două muchii lungi);

— plăci de ipsos cu rumeguş armate cu trestie, cu dimensi­unile 1,495X0,395 m şi grosimea de 9 cm (plăci pline cu şanţuri semicirculare pe muchiile lungi). Plăcile se aşază pe rosturile verticale alternate  şi se zidesc cu mortar de var cu ipsos. Zidăria din plăci se leagă cu zi­dăria de cărămidă fie cu şanţuri . Zidărie din plăci de ipsos:  de 5 — 6 cm adîncime prevăzute şanţ pentru legătura cu pereţii de din Urmă, fie CU legă cărămida. metalice din oţel rotund de diametru si 20 cm lungime, aşezate la fiecare 2—3 rînduri de plăci. La colţuri, ramificaţii şi intersecţii, legătură se face trecînd alternativ cîte o placa dmtr-o zidărie mtr-alta zidariile de dimensiuni mari se armează cu vergele din oţel rotund cu diametrul de 5 mm introduse în şanţurile plăcilor la fiecare rînd L cînd zidăriile au dimensiuni foarte mari, se întăresc tecîte 3 m cu sttlpi sau grinzi de lemn intre care se executa, zidana. Fixarea plăcilor se mai poate tace eu clame metalice

b) Zidăria din plăci de ciment cu talaş. Aceasta este alcăiuftă din plăci de ciment cu talaş (stabilit) avînd dimensiunile

de 20 x 05 m si grosimea de 2,5; 5; 7,5 cm. Această zidărie  este alcătuită în mod obişnuit dintr-un schelet de grinzi- soare de lemn pe care se fixează — pe una sau pe ambele părţi – plăcile aşezate în picioare şi bătute în cuie cu rondele de tabla Pentru evitarea crăpăturilor în tencuială, rosturile dintre placi se acoperă cu fîşii de rabiţ. în mod similar este alcătuita şi zidaria din  placi de pluta plăcile avînd dimensiunile de 1,0 X 0,5 m şi grosimi de 1,5—4,5 cm.

c) Zidăria din plăci de stuf (stufit). Aceasta este alcătuită din plăci de trestie presată legată cu agrafe de sirma

galvanizată  şi avînd dimensiunile obişnuite de 1,6 m lungime şi 1,2 m lăţime, sau din fîşii cu lungimea variabilă şi lă­ţimea de 1,6 m; grosimea plăcilor este
Zidărie din plăci de ciment cu talaş:

1        — placi de ciment cu talaş;

2         — schelet de lemn; <3 — cuie cu rondele de tablă.de 3,5 şi 5 cm. Alcătuirea acestei zidării este identică cu cea a zidăriei ’din plăci detriment cu talaş.

d)    Zidăria din panouri prefabricate. Aceasta este alcătuită din panouri confecţionate din materiale uşoare — la pereţii despărţitori şi din beton — la pereţii principali (portanţi si auto-portanţi) ai clădirilor. La pereţii exteriori, panourile prefa­bricate se confecţionează fie din beton uşor, fie din beton greu combinat cu beton uşor sau cu materiale izolante. Panourile prefabricate sînt prevăzute în mod obişnuit cu lamba si uluc , pentru îmbinare. Ele se zidesc cu mortar, mibi- nîndu-se pe două sau pe patru laturi şi consolidîndu-se la îmbinări sau cu sîmburi de beton armat monolit; de obicei armaturile de legătură se sudează. Panourile se aşază cu sau fără legatura. Panourile mari sînt prevăzute cu golurile necesare, iar uneori pot avea dimensiunile încăperii şi chiar înălţimea

C. ELEMENTE DE ZIDĂRIE DIN PREFABRICATE

Din prefabricate se execută numeroase elemente de construcţie. Aici se vor descrie numai unele elemente întîlnite frecvent, a căror montare o executa şi zidarul: pereţi, buiandrugi, coşuri, planşee.

1,     Pereţi din prefabricate

Dm prefabricate .se execută pereţi portanţi şi despărţitori. )pereţii portanţi. Aceştia se execută  din blocuri este necesar să se execute la parter un soclu de cărămidă sau piatră de circa 0,35 m, prevăzut cu un material hidrolant Rosturile trebuie să fie bine umplute. Blocurile tiebue sa Le întregi, fără defecte şi nu se pot ciopli decît în anumite cazuii, prefermdu-şe folosirea de blocuri cu forme speciale. Blocurile cu goluri se aşază în stive avînd 4 rînduii înălţime, situate la distanţa de 0,6—0,7 m de perete, între stive, aşezîndu-se cutii cu mortar. Zidirea se face  întinzînd fîşii de mortar pe muchiile blocurilor, apoi pe marginile rîndului a, după care se zidesc blocurile cu ambele mîini b. Blocurile mari se pot folosi, în cazul pereţilor portanţi, numai la clădirile cu parter şi cel mult 2 etaje, La subsol nu se admit pereţi din blocuri mari de beton uşor.Pereţii din blocuri mari se leagă obligatoriu prin stîlpi de beton armat la

a — aplicarea mortarului ; b —
zidirea blocurilor.

colţuri şi prin centuri la partea superioară a fiecărui cat, s’au prin piese speciale de legătură.

Montarea acestor pereţi se face cu macarale-iurn; blocurile sînt montate de macara în poziţia definitivă pe pene de lemn aşe­zate în patul de mortar penele se scot după întărirea mortarului. Blocurile se solidarizează turnînd beton în rosturile lor verticale.

Panourile se folosesc uneori şi la pereţii portanţi . Pentru asigurarea rezistenţei necesare, soclul parterului se poate executa din plăci de beton greu. Montarea panourilor se face în general în mod similar ca în cazul blocuiilor mau prefabricate. Solidarizarea lor se face în felul menţionat anterior

b) Pereţii de umplutură şi cei despărţitori. Aceştia se executa din blocuri şi panouri sau plăci, care sînt uşoare, montîndu-se repede şi prezentînd bune calităţi fonoizolante şi termoizolante.

Pereţii despărţitori din blocuri se execută cum s-a arătat, rere/a din plăci trebuie să se fixeze bine de tavane cu pene metalice (la planşeele de beton) sau cu şipci de lemn (la planşeele de lemn). La înălţimi de peste 3,2 m şi lungimi de peste 3,0—6 0 m se iau masuri de rigidizare.orizontale şi cu legătură, la margini toiosindu-se plăci tăiate ia mărimea necesară. Rosturile verticale se umplu cu mortar turnat cu canciocul şi pîlnia. La urmă rosturile se curăţă şi se netezesc. în cazul golurilor de uşi, se execută mai mtn cadrele de lemn necesare, care se contravîntuiesc, dacă este nevoie; plăcile se aşază apoi în raport cu uşile , urmă- ridu-se ca deasupra golului să fie o placă întreagă, iar nu un rost. Plăcile prefabricate se fixează de riglele cadrelor cu cupoane de oţel rotund de 8 mm diametru introduse în rosturile orizontale. Pereţii despărţitori din panouri se execută similar, ridicîndu-se cu macaraua, apoi montîndu-se cu mortar pe pene, care se scot ulterior.

  1. Buiandrugi prefabricaţi

Aceşti buiandrugi se confecţionează în serie, executîndu-se în ateliere sau pe şantier din beton armat turnat în tipare.

Buiandrugii prefabricaţi au forme variate , secţiunile lor fiind cît mai reduse, pentru a fi uşori. Ei se montează deasupra golului, zidindu-se cu mortar de ciment, iar peste ei continuîndu-se zidăria. Rezemarea pe pereţi trebuie să fie de minimum 0,12 m. In fig. 349 se arată montarea buiandrugilor prefabricaţi în cazul golurilor de ferestre cu urechi , a) şi al celor cu cutii pentru rulouri , b).

  1. Coşuri prefabricate

Acestea se execută din tuburi sau blocuri prefabricate din beton cu zgură, din bazalt, deşeuri ceramice etc. Montarea lor se face odată cu executarea zidăriei, legîndu-se cu aceasta şi urmărind să se obţină coşuri avînd secţiunea şi numărul de canale din proiect. Tuburile se îmbină cu mortar. Exemple de coşuri prefabricate se arată în fig. 350; în cazul prefabricatelor cu găuri b, care sînt uşoare şi bune izolante termic, coşurile rămîn la faţa pereţilor, iar pe feţele fără găuri, izolarea termică se realizează cu cărămizi găurite aşezate alternativ la feţele pereţilor.

  1. Planşee prefabricate

Planşeele prefabricate sînt variate ca forme şi dimensiuni. Un caz curent îl constituie planşeele cu grinzi de beton armat şi corpuri de umplutură din beton uşor sau ceramice . Ridicarea grin­zilor şi a corpurilor de Umplutură se face cu maca­raua, de care se agaţă fi grinzile —- prevăzute cu  pianşeu prefabricat din grinzi urechi de agaţâre, fie de beton armat şi corpuri de umplutură,conteinerele în care se aşază blocurile . Grinzile se montează pe pereţi, legîn­du-se de centuri; între grinzi se zidesc cu mortar corpurile de umplutură    Un alt sistem de planşeu prefabricat care se introduce tot mai mult la clădirile de locuit este acela alcătuit din fîşii prefabricate de beton armat, cu goluri  Un alt sistem este acela format din panouri (plăci) prefabricate de beton armat rezemate de grinzi prefabricate.

ZIDĂRIA MIXTĂ

  1. CLASIFICARE

Zidăria mixtă este alcătuită prin combinarea mai multor mate­riale de zidărie; zidăria obţinută astfel prezintă o serie de avantaje în ce priveşte rezistenţa, proprietăţile termice, aspectul etc.

După materialele care se combină, zidăria mixtă se clasifică astfel:

—      zidărie mixtă de cărămidă şi beton

—      zidărie mixtă de piatră şi beton

—      zidărie mixtă de piatră şi cărămidă

—      zidărie mixtă de cărămidă cu piatră şi beton

—      zidărie mixtă de cărămidă şi prefabricate

—      zidărie mixtă de cărămidă cu prefabricate şi beton

—    zidărie armată , alcătuită din zidărie de cărămidă şi oţel-beton sau sîrmă de oţel.

După modul cum se face combinarea materialelor, zidăria mixtă se clasifică astfel:

—    zidărie mixtă in adîncime, la care materialele de constructii se combină cu legătură în grosimea zidăriei;.

—    zidărie mixtă la suprafaţă, la care materialele se combină cu legătură numai la faţa zidăriei rezultate.

  1. ALCĂTUIREA ZIDĂRIEI MIXTE

Alcătuirea zidăriei mixte variază după felul materialelor com­ponente şi modul de combinare a acestora.

  1. Zidăria de cărămidă şi beton

Această zidărie este alcătuită din cărămidă la una din feţe şi beton la cealaltă faţă . Mortarul utilizat este cel de ciment.

Zidaria este de 1/2 cărămidă şi are legătura în lungime Legătura cu betonul se obţine prevăzînd la fiecare al patrulea rînd cărămizi in curmeziş aşezate la maximum 1 m una de alta, formînd astfel coz, de legătură care se alternează pe înălţimea zidărik La maximum l m înălţime seaşaza un rannd întreg de cărămidă în curmeziş. 4 rinduri de cărămidă (1 rmd cu cozi, apoi 3 rînduri în lungime).

Uneori această zidărie are cărămizi la ambele fete, betonul tund aşezat la interior.

  1. Zidăria de piatră şi beton

„ Acostă zidărie  este asemănătoare celei precedente cărămidă fund înlocuită cu piatră (brută, cioplită sau lucrată).’ îeţrele cu coada scurtă alternează cu cele cu coadă lungă, pentru obţinerea legăturii cu betonul. Betonul trebuie să fie plastic pentru a pătrunde uşor între pietre. Turnarea betonului se face o dată cu executarea zidăriei de piatră, în straturi succesive de cîte 0 4 m înălţime.

  1. Zidăria de piatră şi cărămidă

Este alcătuită din piatră de forme regulate si avînd înălţimi egale cu un multiplu al înălţimii cărămizii, aşezată la o fată a zidă- nei iar la cealaltă aşezîndu-se cărămidă . Lungimea pie­trelor trebuie sa fie variată, pentru a se asigura o bună legătură m grosimea zidăriei. La zidire se foloseşte mortar de ciment In cazul pietre brute, la fiecare l m înălţime se prevăd cîte două nnduri de cărămidă pe toată grosimea zidăriei. La această zidărie trebuie respectată legătura materialelor în grosimea zidăriei,_ neadmiţîndu-se rosturi verticale în prelungire. dăriei mixte de cărămidă cu fata din piatră lucrată (lig. 357), pentru o bună legare a materialelor se folosesc piese metalice (ancore, scoabe), aşezate între rosturi. Piatra se leagă cu cărămidă pe cel puţin 10 cm. Combinarea pietrei cu cărămida se poate face si la suprafaţă folosind piatră brută, cioplită sau lucrată. Zidărie mixtă de piatră şi că­rămidă combinată la suprafaţă: a — cu piatră de talie; b — cu piatră brută * 1 — cărămidă; 2 — piatra.

  1. Zidăria de cărămidă cu piatră şi beton

Aceasta are la feţe zidăria de piatră şi de cărămidă, iar între acestea cea de beton . Legătura se face cu cozi de legătură lasate in beton; betonul se aşază în straturi de cîte 0 4 m

  1. Zidăria de cărămidă şi blocuri prefabricate

Dimensiunile blocurilor sînt în acest caz multipli ai cărămizilor, ceea ce permite o bună legătură în adîncime a zidăriei. Alcătuirea acestei zidării poate fi variată : uneori se face alternarea blocurilor cu cărămizile în adîncimea zidăriei a, iar alteori legat se realizează prin cîte un rînd continuu de cărămizi b.

Zidărie mixta de cărămidă şi’ blocuri prefabricate: a — cu legătură prin alternare; b — cu legă­tură prin rînduri continue de cărămidă; 1 — cărămidă pe muchie; 2 — cărămida m curmeziş ; 3 — cărămidă în lung; i — bloc în curmeziş; 5 — bloc în lung.

  1. Zidăria de cărămidă cu plăci prefabricate şi beton

Această zidărie are la feţe cărămidă şi plăci prefabricate, iar între acestea beton . Zidăria de cărămida are grosimea de 1/2 cărămidă; pentru realizarea legăturii cu betonul, la liecare al patrulea rînd se asază cîte o cărămidă în curmeziş, la cite lm distanţa, iar la cel puţin l’m înălţime, cîte un rînd în curmeziş. Pentru legă­tură cu betonul, plăcile sînt prevăzute cu cozi.

  1. Zidăria armată

Această zidărie are înglobată în masa ei o armătură din oţel beton, din sîrmă de oţel (groasă de 3—5 mm) sau din reţele din bare ori sîrmă, armătură care îi măreşte rezistenţa. Cărămidă folo­sită trebuie să fie de bună calitate, iar mortarul utilizat este cel de ciment. La alcătuirea şi executarea ei, trebuie sa se reahzeze conlucrarea zidăriei cu armătura ca într-un singur material (com­parabil betonului armat).

Zidăria armată poate fi:

a)  Z i d ă r i e cu armare transversală. La aceasta, armătura se aşază în rosturile orizontale ale zidăriei. Armătura poate fi de mai multe feluri. Astfel, la pereţi, armătura poate fi din grătare de sîrmă a, din bare transversale legate cu bare longitudinale b sau din bare în zig-zag legate cu bare longitudinale c; barele sînt legate cu sîrmă sau sudate. La stîlpi  armă­tura transversală poate fi din grătare de sîrmă (de 3—4 mm) a ori din bare de oţel (de 5—8 mm) în pieptene b, aşezate perpendicular în rosturi consecutive, la cel mult 5 rînduri de cărămidă.

b)  Z i dă r i e cu armare longitudinală. La aceasta, armătura se aşază vertical şi se leagă cu etrieri montaţi în rosturile orizontale. La pereţi (fig. 364), barele se aşază în interiorul zidăriei, iar la stîlpi  se aşază fie la exterior, fie în interiorul zidăriei.

Armătura principală aşezată la exterior trebuie să fie protejată cu un strat de acoperire din mortar de ciment de cel puţin 2 cm grosime în mediu uscat şi 3 cm în mediu umed, iar etrierii trebuie să fie acoperiţi cu cel puţin 1 cm. Rosturile zidăriei în care se aşază armătura trebuie să fie cu cel puţin 5 mm mai mari decît diametrul armăturii. Toate rosturile orizontale ale zidăriei trebuie să fie umplute cu mortar, iar cele verticale cu lapte de ciment; golurile mari se vor umple cu mortar sau beton.

  1. ELEMENTE DIN ZIDĂRIE MIXTĂ

Din zidărie mixtă se execută mai ales pereţi, stîlpi şi buiandrugi, la clădirile unde se cer unele condiţii speciale.

  1. Pereţi

Zidăria mixtă serveşte mai ales la executarea pereţilor de subsol şi de faţadă, iar uneori şi la cei interiori.Pereţii de subsol au de obicei cărămidă la partea interioară, pentru a nu fi reci, iar la exterior au piatră sau beton ; alteori sînt alcătuite din beton între piatră şi cărămidă . La pereţii interiori cărămida se aşază la ambele feţe.Executarea pereţilor de subsol din zidărie mixtă se face folosind cofraje, cînd betonul este la exterior şi săpătura nu are malul drept. Pereţii se execută peste fundaţie, pe care s-a aşezat izolaţia hidrofugă. Cînd peretele este de beton şi are căptuşeală de cărămidă la interior aceasta serveşte totodată drept cofraj la partea interioară a zidăriei. Izolaţia verticală se aşază adeseori pe un perete subţire de cărămidă. Pereţii cu piatră sap cărămidă la ambele feţe nu mai necesită cofraje. Pereţii de faţadă se execută de multe ori din zidărie mixtă cu piatra la exterior, iar cărămida la interior. Golurile de ferestre şi uşi se încadrează cu zidărie de cărămidă, în care se prevăd ghermele. Aceşti pereţi se pot executa de asemenea din zidărie mixtă de cărămidă cu plăci prefabricate şi beton.Zidăria armată se foloseşte la pereţii exte­riori şi interiori ai clădirilor, în cazul condi­ţiilor speciale de rezistenţă (încărcări mari, regiuni expuse cutremurelor etc.). Cărămi­zile utilizate trebuie să fie curate şi bine udate, dar nu în exces, ceea ce asigură buna legare a cărămizilor cu armătura şi mortarul.

2. Stîlpi

Stîlpii se execută de multe ori din zidărie armată. Armătura le măreşte rezistenţa, ceea ce permite ca dimensiunile stîlpilor să se reducă. La executarea acestor stîlpi, se aplică siste­mul de legătură la fiecare rînd sau la mai multe rînduri. Buiandrugii de cărămidă în rînduri orizontale se pot executa de asemenea din zidărie armată. Aceştia  au armătură la partea inferioară, precum şi bare ridicate pe reazeme. Zidăria buian- drugului se execută cu rosturi verticale longitudinale continue, în care se aşază armătura. Legătura zidăriei se face acolo unde permite armătura. Barele de armare se prevăd cu ciocuri; etrierii se prevăd obligatoriu la deschideri de peste 3,5 m; distanţa dintre ei nu trebuie să depăşească 0,5 m, fiind egală cu cel mult 3/4 din înălţimea buiandrugului.

ORGANIZAREA ŞI EXECUTAREA LUCRĂRILOR

DE ZIDĂRIE

GENERALITĂŢI DESPRE ORGANIZAREA LUCRĂRILOR

A. ORGANIZAREA ŞANTIERULUI

Prin şantier se înţelege teritoriul pe care se execută lucrările pentru realizarea unei construcţii, de la începerea pînă la termi­narea ei, fiind dotat în acest scop cu construcţii provizorii, instalaţii şi utilaje, precum şi cu organizaţia tehnică necesară.

Pentru ca lucrările să se desfăşoare în condiţii bune, şantierul trebuie să fie organizat. Organizarea şantierului cuprinde măsurile pentru aducerea la timp a materialelor, a utilajului şi a forţelor de muncă de toate specialităţile, precum şi măsurile pentru ca lucrările să se poată executa în ordinea cea mai potrivită.

In acest scop, pentru fiecare şantier se întocmeşte un proiect de organizare, care stabileşte următoarele:

—   construcţiile provizorii şi instalaţiile necesare;

—    ordinea în care trebuie să se aprovizioneze materialele;

—    ordinea în care trebuie să se aducă utilajele (manuale şi mecanice);                                                            ‘                       ‘

— ordinea în care trebuie să se execute lucrările, inclusiv ordinea aducerii pe şantier a echipelor şi brigăzilor de muncitori de diferite specialităţi. Respectarea proiectului de organizare a şantierului este condiţia strict necesară pentru asigurarea executării construcţiei în termenul stabilit. Orice abatere de la ordinea prescrisă în proiectul de organi­zare a şantierului duce la stînjenirea muncii echipelor. Astfel, dacă o echipă nu a fost asigurată la timp cu materialele sau utilajele nece­sare, lucrarea nu poate fi terminată la data fixată. Ca urmare, echipa neputînd folosi bine timpul de lucru, nu-şi mai poate îndeplini norma, ceea ce conduce la scăderea cîştigului muncitorilor din echipă; pe de altă parte, echipa următoare neputînd intra în lucru la data stabilită, nu va putea avea producţie în tot timpul cît va fi întîrziată, iar întregul şantier va suferi urmările acestei întîrzieri, nemaiputînd termina construcţia la data planificată.

B. ELEMENTELE ORGANIZĂRII LUCRĂRILOR L Divizarea procesului de construcţie

Procesul de  construcţie, care constă din .totalitatea lucrărilor necesare pentru realizarea unei construcţii, se compune din- procesa de lucru, opera jii de lacra, face de lucru (procesul tehnologic). La realizarea unei construcţii trebuie să se execute diferite lucrări, cum ar fi terasamente (săpături şi umpluturi)

fundaţii;

’ zidării la subsol, parter si etaje •

—      planşee;

—      acoperiş;

—      tencuieli la pereţi si tavane­— pardoseli;

—      zugrăveli la pereţi si tavane etc

se compune din următoarele operaţii­— aşezarea abştecurilor şi întinderea sforii •

—      ridicarea cărămizilor pe zid;                  ’

aşternerea mortarului pe zid;

—      zidirea cărămizilor.

Tot aşa, procesul de lucru «executarea zidăriei de  grosime» se. compune din următoarele operaţii                                                                                          Caramida

—      aşezarea abştecurilor şi întinderea sforii •

~cărămizilor pe zid pentru şirul exterior­— idem, pentru şirul interior-

-aşternerea mortarului pe zid pentru şirul exterior­— idem, pentru şirul interior zidii ea cărămizilor în şirul exterior-

—      idem, în şirul interior;

-aşternerea mortarului pe zid pentru şirul de Umplutură- zidirea cărămizilor de umplutură.

Din acestea rezultă că procesul de lucru la zidăria de 1 V rără

— aplicarea mortarului pe zid –

-nivelarea mortarului cu mistria

—    zidarul de categoria 5 întinde sfoara, ciopleşte unele cărămizi, zideşte cărămizile şi verifică zidul cu firul cu plumb

—    zidarul de categoria 3 ajută la întinderea sforii, întinde morta­

rul şi ridică pe zid cărămizile, amestecă mortarul în targă şi comple­tează cu mortar rosturile dintre cărămizi.                                     Compunerea raţională a echipei, ca număr de muncitori şi cali­ficare a acestora, trebuie să asigure justa folosire a membrilor echi­pei -—fiecare după calificarea sa, iar ca urmare, să le asigure justa lor retribuire — fiecăruia după munca şi calificarea sa.

Ordinea în care fiecare muncitor îşi execută operaţiile, fazele sau mînuirile trebuie să asigure îmbinarea acestora cu operaţiile, fazele sau mînuirile pe care le execută ceilalţi muncitori,^ astfel încît să se realizeze continuitatea în muncă a tuturora, fără a se produce timpi morţi prin aşteptarea terminării lucrului celorlalţi muncitori.

De aceea, la organizarea unei echipe şi la stabilirea numărului membrilor ei, trebuie să se ţină seama şi de organizarea tuturor echipelor cu care aceasta se leagă în ansamblul lucrărilor sau care o deservesc cu materiale, utilaje sau schele. De exemplu, organizarea unei echipe puternice de tencuitori nu poate da rezultatul scontat dacă echipa de zidari nu este corespunzăţoare şi rămîne în urmă cu lucrul sau dacă echipa care prepară şi aduce mortarul ori cărămizile nu poate face faţă nevoilor de mortar sau cărămizi.

b) Brigada. La lucrările mai mari, organizarea pe echipe nu este suficientă. In aceste cazuri, echipele se grupează în formaţii mai mari, numite brigăzi de muncă.

Brigada este formaţia de muncă care primeşte sarcina de a executa în întregime o porţiune dintr-un proces tehnologic, efectuînd toate operaţiile necesare. Brigada de muncă poate fi de două feluri: —brigadă de specialitate;

—    brigadă complexă.

Brigada de specialitate este alcătuită din muncitori de aceeaşi specialitate, care execută toate operaţiile unui proces de lucru. De obicei brigada de specialitate se compune din 6—15 muncitori. De exemplu, brigada de zidari execută zidăria, inclusiv prepa­rarea mortarului şi aducerea mortarului şi a cărămizilor la locul de muncă. Tot astfel, brigada de betonişti execută prepararea betonului, transportul betonului şi turnarea lui într-o anumită porţiune a lucrării. Brigada complexă cuprinde muncitori de diferite specialităţi, avînd sarcina să execute procese de lucru complexe. Brigada com­plexă este alcătuită în mod obişnuit din 20—45 muncitori.De exemplu, brigada complexă pentru beton armat execută cofrajele (confecţionarea şi montarea acestora), armăturile beto­nului (fasonarea şi montarea lor) şi betonarea (prepararea betonului, turnarea şi îndesarea lui prin vibrare), precum şi toate manipulările si transporturile necesare. In acest caz, brigada complexă este com­pusă din: betonişti sau zidari, dulgheri, fierari betonişti, mecanici şi ajutori. Muncitorii din fiecare specialitate au calificări diferite, corespunzătoare diferitelor operaţii de lucru pe care trebuie să le execute.De asemenea, brigada complexă pentru tencuieli execută pre­pararea mortarului, aşezarea schelei şi demontarea ei, aplicarea grundului, finisarea tencuielii şi tragerea profilelor, precum şi manipulările şi transporturile necesare. In acest caz, brigada com­plexă se compune din: tencuitori, dulgheri, ipsosari, mecanici şi ajutori. Calificarea muncitorilor din fiecare specialitate trebuie să corespundă operaţiilor de lucru pe care le vor executa,

  1. Locul de muncă

Pentru buna desfăşurare a lucrărilor, clădirile se împart în porţiuni a căror mărime se stabileşte în raport cu mărimea for­maţiilor de muncă care vor executa aceste lucrări. Porţiunea de lucrare pe care o formaţie de muncă execută un proces de lucru se numeşte loc de muncă.    u _

Organizarea locului de muncă impune luarea unor măsuri, care pot fi de două feluri: _

—   măsuri în cazul executării procesului de construcţie prin me­tode manuale;

—    măsuri în cazul executării procesului de construcţie prin mijloace mecanice.

La organizarea locului de muncă se vor lua toate măsurile necesare. Astfel:   _

înainte de executarea lucrărilor de zidărie trebuie luate următoarele măsuri:

—    alegerea metodei de lucru;

—   asigurarea locurilor de muncă cu materiale: cărămizi sau blocuri, mortar etc.;

—    asigurarea locurilor de muncă cu mijloace de lucru: malaxoare

pentru prepararea mortarului; schele şi podine pentru lucru, mijloace de transport şi de ridicat, scule, utilaje şi dispozitive etc;

—- organizarea echipelor sau a brigăzilor, zidarilor şi munci­torilor auxiliari;

—     repartizarea muncitorilor la malaxoare, elevatoare, maca­rale şi la transportul materialelor la locurile de muncă;

—     stabilirea efectivului echipelor de dulgheri pentru montarea, demontarea şi mutarea schelelor, precum şi repartizarea acestor echipe la locurile de muncă.

Pentru obţinerea unei înalte productivităţi a muncii la lucrările de zidărie trebuie luate următoarele măsuri:

—     asigurarea unei poziţii cît mai libere a muncitorului pentru ca acesta să poată efectua cît mai uşor mişcările”necesare; în timpul lucrului muncitorul trebuie să consume cît mai puţină energie fizică, pentru a-şi adapta corpul la condiţiile locului de muncă şi pentru a-1 menţine în poziţia necesară executării lucrărilor; de asemenea, muncitorul trebuie să poată vedea întreg spaţiul în care execută lucrările, fără a-şi forţa vederea şi fără a sta în poziţii obosi­toare şi a face mişcări de prisos;

asigurarea muncitorilor cu scule în bună stare de folosire (verificate); sculele întrebuinţate mai des trebuie să fie aşezate mai aproape decît cele care au o întrebuinţare mai rară;

_ — aprovizionarea materialelor necesare în timpul lucrului; mate­rialele trebuie să se afle cît mai aproape de locul folosirii lor, astfel ca zidarii să execute cît mai puţine mişcări pentru a le lua, dar totodată acestea să nu împiedice deplasările muncitorilor în limita locului de muncă;

—     asigurarea căilor de transport pentru roabe, cărucioare etc., pentru ca acestea să fie cît mai scurte şi să aibă cît mai puţine curbe: mutarea căilor de transport trebuie organizată astfel încît să se execute cu cea mai mare rapiditate, o dată cu deplasarea treptată a locului de muncă;

—     menţinerea locului de muncă în perfectă stare de curăţenie; din raza locului de muncă trebuie să se evacueze toate materialele, sculele şi utilajul pe măsură ce acestea nu mai sînt folosite în procesul de lucru;

—     repartizarea zidarilor calificaţi numai la lucrări de calificare corespunzătoare (zidirea şi verificarea zidăriei), restul operaţiilor fiind executate de către ajutori;

—    delimitarea pentru fiecare formaţie de mund| a unei anumite

porţiuni de zidărie, stabilită în raport cu productivitatea acelei formaţii într-un schimb.

Locul de muncă se împarte în zone de lucru, zone pentru mate­riale, zone de transport, fronturi de lucru, sectoare şi etaje de lucru.

a) Zona de lucru. Muncitorii din echipa de zidari se reparti­zează de-a lungul zidăriei în limitele zonei de lucru, adică ale suprafeţei necesare pentru manipularea uneltelor şi pentru mişcarea muncitorilor; lăţimea zonei de lucru este de 0,6—0,7 m.

b) Zona materialelor. Materialele se repartizează în limitele zonei materialelor, adică ale suprafeţei pe care se aşază stivele de cărămizi alternînd cu tărgile de mortar; zona materialelor este alăturată celei de lucru şi are lăţimea de 0,65—0,7 m, iar între tărgile de mortar şi stivele de cărămizi se lasă treceri de 0,25—0,3 m.
Zonele locului de muncă la executarea zidăriei de cărămidă: I — cale de rulare; 2 — largă de mortar; 3 — stivă de cărămizi; 4 — parapetul schelei.

Zona de transport. Pentru aducerea materialelor, se rezervă o zonă de transport care are lăţimea circa 1,25 m.

împărţirea locului de muncă în zone, precum şi amplasarea materialelor  se arată, ca exemplu, schema organizării locului de muncă al zidarului propusă de zidarul fruntaş sovietic Samarin, schemă care a căpătat o largă aplicare la executarea lucrărilor de zidărie de cărămidă.Frontul de lucru. Fiecărei formaţii de muncă i se reparti­zează un front de lucru, adică o porţiune de zidărie pe care trebuie s-o execute într-un schimb. Lungimea frontului de lucru trebuie bine aleasă, astfel încît munca să se poată desfăşura cu o bună productivitate Un front de lucru prea mic cauzează stingherirea muncitorilor în lucru, aceştia împiedicîndu-se reciproc, ceea ce provoacă stagnări în lucru. Iar un front de lucru prea mare nu duce la o executare mai rapidă a lucrărilor, ci prelungeşte termenul de execuţie a acestora.Lungimea frontului de lucru se fixează pentru fiecare caz în parte, în baza coordonării lucrărilor principale cu cele – ajutătoare. O viteză bună de lucru se obţine repartizînd pe frontul de lucru ales numărul potrivit de muncitori cum şi utilajul şi materialele necesare.Frontul de lucru al unei echipe de zidari, la executarea zidăriei de cărămidă, se stabileşte în modul următor:

Se consideră că la executarea unei zidării exterioare fără goluri, de 21/z cărămizi grosime şi 1,2 m înălţime, este necesar să se aşeze pentru fiecare metru de zidărie 300 cărămizi. Socotind că zidarii lucrează pe o porţiune a lucrării timp de 4 ore şi că producţia unei echipe de 2 zidari este de 5 000 cărămizi pe zi, dimensiunea frontului de lucru pentru un schimb este:

5 000 cărămizi x 4 ore __

8 ore x 300 cărămizi

= 8 — 9 m (lungime de zidărie).

Frontul de lucru se exprimă în diferite uni­tăţi de măsură, de exem­plu, pentru zidărie — în m sau m3, pentru ten­cuieli — în m2 etc.

Dimensiunile medii ale fronturilor de lucru pen­tru diverse procese de lucru sînt cele din tabela 4.  Sectorul şi etajul de lucru. Pentru executarea zidăriei sînt necesare diferite procese de lucru care se grupează astfel:

Lucrări pregătitoare, care asigură executarea zidăriei, cuprinzînd:

—     stingerea varului;

—     ciuruirea şi spălarea nisipului;

—     prepararea mortarului;

— aprovizionarea materialelor, pe şantier.

Lucrări ajutătoare, care au ca scop pregătirea şi aprovizionarea locului de muncă, cuprinzînd:

—     aducerea materialelor la locurile de muncă;

—     pregătirea sculelor, a uneltelor şi a dispozitivelor;

—     aducerea, montarea şi demontarea schelelor.

Lucrări de zidărie propriu-zise care constituie procesul de lucru principal, cuprinzînd:

—     aşezarea abştecurilor şi întinderea sforii;

—     ridicarea cărămizilor pe zid;

—     întinderea mortarului pe zid;

—     aşezarea cărămizilor în rînduri şi formarea rosturilor.

Lucrările din aceste categorii se pot executa în acelaşi timp

sau unele după altele, într-o succesiune cît mai raţională, pentru ca să se poată desfăşura fără întrerupere.

Lucrările.care se execută chiar la locul de muncă al zidarului sînt:

—     montarea schelelor;

—     aprovizionarea materialelor, a sculelor şi a dispozitivelor;

—     zidirea propriu-zisă.

Pentru buna organizare a executării acestor lucrări, clădirea se împarte în plan sau pe înălţime.Sectoare de lucru. Acestea se obţin prin împărţirea clă­dirii în plan pe porţiuni care se execută de către echipe sau brigăzi. In cazul folosirii brigăzilor de muncă, fiecărei brigăzi i se repartizează mai multe sectoare, care constituie frontul de lucru al brigăzii respective.Cînd lucrările se execută într-un singur sector de lucru, fiecare din cele trei procese de lucru trebuie executate în schimburi diferite. De exemplu, aprovizionarea materialelor în schimbul I, montarea schelelor în schimbul II şi zidirea în schimbul III sau aprovizionarea materialelor şi montarea schelelor în schimbul I şi zidirea în schimbul II.Cînd lucrarea se împarte în două sectoare de lucru, în primul sector se aprovizionează materialele şi se montează schela, iar în al doilea sector se execută în acelaşi timp zidăria.Cînd lucrarea se împarte în trei sectoare de lucru, în primul sector se aprovizionează materialele, iar în acelaşi timp, în al doilea sector se montează schela şi în al treilea se execută zidăria.

— durata procesului de lucru principal, zidăria propriu-zisă trebuie sa corespundă cu cea a operaţiilor pregătitoare sau a altor procese de lucru cu care este în legătură acesta; sup>sectoare trebuie să se facă în raport cu volumul zidăriilor^ şi cu greutatea executării lor, urmărindu-se ca volumul de munca dm sectoare să fie cît mai egal.. „ îfnpărţiiea zidăriei unui cat al clădirii în trei sectoare de lucru ş1 in trei etaje de lucru se face pentru a se putea organiza executarea celor trei procese de lucru (aprovizionarea materialelor, montarea schelei, zidirea^ propriu-zisă) de exemplu, după metoda de lucru m lanţ. Astfel, m timp ce la etajul de lucru 1 din sectorul I se aprovi­zionează materialele, la etajul de lucru 2 din sectorul II se montează schelele iar la etajul de lucru 3 din sectorul III se execută zidirea In continuarea lucrului în lanţ, la etajul de lucru 1 din sectorul I se montează schela, la etajul de lucru 2 din sectorul II se execută zidirea, la etajul ae lucru 3 din sectorul III se montează planseul şi se aprovizionează materialele de zidărie, şi asa mai departe Zidaria fiecărui etaj de lucru trebuie să se execute astfel încît după montarea schelelor, aceasta să rămînă cu cel puţin două rînduri de cărămizi deasupra podinei schelei. Executarea zidăriei sub nivelul schelei este incomodă pentru zidari, ceea ce face ca productivitatea muncn lor sa scadă; de altfel această poziţie de lucru este interzisă şi dm motive de securitate a muncii.

  1. Metode de organizare a lucrărilor

Ţinîndu-se seama de condiţiile de lucru care se cer pentru exe­cutarea lucrărilor de numărul muncitorilor, de durata executării

— metoda în paralel;

—    metoda în succesiune;

—    metoda în lanţ.

a) Metoda de lucru în paralel. După această metodă, în toate sectoarele de lucru se execută acelaşi proces de lucru şi în acelaşi timp.

b) Metoda de lucru în succesiune. In cazul acestei metode, lucrările dintr-un sector se încep numai după ce s-au terminat toate lucrările în sectorul anterior; aşadar, lucrările în sectoare se încep succesiv, iar în sectorul care se află în lucru se efectuează toate procesele de lucru.c)  Metoda de lucru în lanţ. Aşa cum arată şi denumirea ei, în cazul acestei metode se execută un anumit proces de lucru succesiv în fiecare sector; adică, după ce brigada a executat un anumit proces de lucru într-un sector, execută succesiv în celelalte sectoare acelaşi proces de lucru. Acestei brigăzi îi succede brigada care execută procesul de lucru următor, tot astfel — succesiv — în toate sec­toarele. Acest lucru are loc cu toate procesele, astfel încît se formează un lanţ de procese de lucru care se execută, succesiv în fiecare sector de lucru, pînă cînd se termină întreaga clădire.

Metoda în lanţ se poate aplica nu numai la procesele de lucru care-compun construcţia, ci şi la operaţiile de lucru care compun aceste procese, precum şi la fazele de lucru care compun operaţiile.

Aplicînd metoda de ‘lucru în lanţ la executarea proceselor şi a operaţiilor de lucru, sarcinile se pot repartiza între muncitori astfel încît fazele de lucru să formeze un lanţ cu ajutorul căruia să se rea­lizeze operaţiile de lucru, acestea să formeze un lanţ cu ajutorul căruia să se realizeze procesele de lucru, iar aceste procese să formeze la rîndul lor un lanţ care să ducă la realizarea construcţiei întregi.  în cazul acestei metode brigăzile unui lanţ intră succesiv în lucru în sectoare, la intervale de timp egale, denumite pasul lanţului. Fiecare proces de lucru se desfăşoară simultan cu celelalte procese, dar în sectoare diferite. Metoda de lucru în lanţ este o metodă de lucru rapidă deoarece formaţiile executînd succesiv în diferitele sectoare de lucru acelaşi proces, şi-l însuşesc perfect şi îl execută cu cea mai mare rapiditate şi în condiţii de bună calitate. Posibilitatea pe care o oferă metoda în lanţ de a se executa lucrările cu echipe specializate prezintă o mare importanţă în construcţii, ducînd la ridicarea continuă a productivităţii muncii.Pentru ca metoda de lucru în lanţ să dea rezultate bune, împăr­ţirea pe sectoare se face de obicei astfel ca zidarii să poată termina zidăria unui etaj de lucr(1,0—1,2 m) la sfîrşitul unui schimb sau la jumătatea schimbului (la pauza pentru masă), eliminîndu-se astfel pierderea de timp necesitată de trecerea de la un loc de muncă la altul. In ce priveşte lungimea frontului de lucru, aceasta se fixează în raport cu grosimea zidăriei, detaliile de arhitectură, numărul golurilor de ferestre şi uşi, înălţimea etajului de lucru şi norma deRepartizarea echipelor în sectoarele de lucru la o clădire executată după metoda în lanţ într-unul aprovizionează materialele în timpul executării zidăriei la un etaj de lucru, iar în celălalt sector aprovizionează mate­rialele pentru ziua următoare.Se mai observă că repartizarea echipelor se repetă începînd din ziua a 4-a.Locul de muncă al zidarilor pentru prima zi de lucru trebuie să înceapă să fie aprovizionat cu circa 2 ore înainte de intrarea acestora în lucru, astfel încît la începerea lucrului zidarii să aibă asigurat necesarul de materiale pentru circa 2 ore de lucru. In acest fel aprovizionarea materialelor încetează cu circa 2 ore înainte ca zidarii să-şi termine etajul de lucru din sector; acest timp este folosit de transportori pentru aprovizionarea cu materiale a sectorului următor, în care zidarii vor lucra a doua zi.Deoarece mortarul nu poate fi aprovizionat cu o zi înainte, cîţiva transportori încep lucrul cu 1/2 oră mai devreme, aprovizio- nînd sectorul cu mortar.Lucrînd în sectoare şi pe etaje de lucru, după trei etaje de lucru se ajunge la nivelul planşeului. în sectorul executat pînă la nivelul planşeului, în ziua în care nu lucrează zidarii, se poate monta plan- şeul din prefabricate de beton armat. Astfel după ce zidarii termină etajul 3 de lucru din sectorul III, în acest sector poate lucra în ziua a patra echipa care montează planşeele.Pentru ca lucrările de construcţii să fie de bună calitate şi exe­cutate într-un timp cît mai scurt şi la un cost cît mai redus, este necesar să se respecte — cum s-a mai arătat şi pînă aici — anumite reguli cu privire la organizarea şi executarea lucrărilor. Aceste reguli sînt cuprinse în aşa-numitele Fişe tehnologice » elaborate pentru procesele tehnologice de construcţie.

Fişele tehnologice cuprind:

—  descrierea procesului de lucru respectiv (de exemplu, zidărie de cărămidă, de piatră, din blocuri mici, zidărie din blocuri mari, tencuieli etc.);

—      succesiunea normală a operaţiilor care compun procesul tehnologic;

—      alegerea celor mai potrivite metode de muncă;

—  condiţiile tehnice de calitate pe care trebuie să le îndepli­nească lucrările, precum şi abaterile admisibile (toleranţele) la dimensiunile şi la calitatea lucrărilor;

—      regulile de tehnica securităţii şi protecţia muncii;

—      schema organizării lucrărilor;’

—      schema mecanizării lucrărilor;

—      necesarul forţelor de muncă;

—      consumurile de material (la m3, m2 ori m de lucrare);

—      utilajul necesar (manual şi mecanic);                                ,

—      instrumentele de măsurat, trasat şi verificat, necesare.

De aceea fişele tehnologice constituie cel mai bun ajutor al zida­rilor în munca lor.          ‘

în capitolele următoare se vor da cîteva fişe tehnologice pentru aplicarea metodelor de muncă la zidăria de cărămidă.

Capitolul XII

LUCRĂRI PREGĂTITOARE ŞI AJUTĂTOARE

S-a arătat că pentru executarea zidăriei este nevoie de o serie de lucrări pregătitoare şi ajutătoare. Dintre aceste lucrări cele mai importante sînt:

—  lucrări pregătitoare: stingerea varului, cernerea şi spălarea nisipului, prepararea mortarului, prepararea betonului;

—  lucrări ajutătoare: transportul materialelor, montarea şi demontarea schelelor.

  • STINGEREA VARULUI

L Stingerea manuală a varului

Aceasta se face în varnită de unde bnna în eroaoa de var laptele de var curge importante de tehnica securităţii, pentru ca muncitorii să poată efectua lucrul în deplină siguranţă. Astfel:

__ muncitorii trebuie să fie echipaţi cu haine şi ochelari de pro­tecţie, precum şi cu cizme şi mănuşi de cauciuc, întrucît varul ataca

organismul, putînd provoca arsuri;

__ cînd stingerea varului se face m baraci închise, este necesar

ca acestea să fie prevăzute cu ventilaţii;

—      transportul, încărcarea şi descărcarea varului in bulgari trebuie să se facă cu atenţie, pentru a se evita producerea prafului;

—     groapa de var trebuie să aibă o împrejmuire^ de cel puţin 1 m înălţime, pentru a se evita căderea muncitorilor în ea; ^

—      scoaterea varului pastă din groapă trebuie sa se faca numai de pe podine cît mai solide, pe care stau muncitorii fara a cobori

Dimensiunile groapei de var se aleg astfel încît aceasta să poată cuprinde cantitatea de var pastă_ rezultată prin stingerea unei anumite cantităţi de var bulgări. In medie, dmtr-un vagon (10 t) de var bulgări rezultă 20-24 m3 var pastă; înainte insa de a deveni pasta, varul sub forma de lapte de var are un volum mai mare să aibă dimensiuni mai mari vagon de var, groapa trebuie să aibă circa 30 m, dimensiunile cele mai potrivite fiind: lungime 5 m lăţime 3 m şi adîncime 2 m. Pămîntul în care se sapă groapa de var nu trebuie să fie prea nisipos, deoarece nisipul absoarbe apa din var, iar varul lipsit de apa nu-şi poate desavîrşi stingerea.tru a fi ferit de îngheţ, se acoperă . un strat de nisip curat, gros de 30—40 cm, si cu scînduri Varul trebuie stins cu grijă. Nu se sting deodată cantităţi prea mari de jar iar apa se toarnă în cantităţile trebuitoare. Apa prea multa răceşte varul, astfel încît căldura degajată nu mai este sufi­cienta pentru ca varul să se stingă compleţi iar cînd se toarnă apă prea puţina, bulgarii de var se sfărîmă, se transformă în praf si varul nu se mai poate stinge. Cantitatea de apă necesară stingerii depinde de felul varului a cărui stingere se poate face mai repede sau mai încet; cu cît varul’ rc stinge repede, cu atît necesită o cantitate mai mare de apă De aceea cantitatea de apa se apreciază chiar în timpul stingerii, atunci cind se amesteca bulgarii cu sapa de var- Nerespectînd aceste termene, este posibil ca în varul pastă să ramina particule de var nestinse. Acestea se vor stinge chia/în mor­tarul folosit la zidărie sau la tencuieli, umflîndu-se prin stingere si producmd aşa-numitele împuşcături în tencuială.                                                               ’

2. Stingerea mecanică a varului

Pe lucrarile importante, care necesită cantităţi mari de var stingerea varului se execută mecanic, întrebuinţîndu-se în acest scop instalaţii pentru măcinarea şi stingerea varului.

Intr-o astfel de instalaţie , varul bulgări se încarcă eu ajutorul unui alimentator mecanic (de exemplu o bandă rulantă) şi al unui buncăr într-o maşină pentru stingerea varului (stingător de var). In aceasta, o dată cu încărcarea varului, se face şi aliniem tarea cu apă în proporţia necesară (100—150% faţă de cantitatea de var bulgări).

Prin amestecare, varul se stinge, iar laptele de var trece printr-o sită şi se scurge prin jgheaburi în groapa de var Instalaţie pentru stingerea mecanică a varului:  — camion basculant; 2 — var bulgari; 3 — bandă rulantă; 4 — buncăr; 5— stingător de var; 6 — sită; 7 — jgheab; 8 — groapă de var.

Operaţiile de lucru sînt deci următoarele:

—    varul bulgări se descarcă din camionul basculant 1 în depo­zitul de var 2;

—     banda rulantă 3 descarcă bulgării într-un buncăr 4;

—     din buncăr, bulgării sînt încărcaţi în maşina de stins var 5;

—    după amestecare şi stingere, laptele de var trece prin sită 6 şi este vărsat prin jgheabul 7 în groapa de var 8.

O instalaţie de stins var acoperită este aceea din fig., în care operaţiile sînt următoarele:

—     varul bulgări 1 se descarcă din camion sub şopronul 2

—    cupa 6 încarcă varul în pîlnia de încărcare 8 a stingătorului de var 5, instalat sub şopron;

—    laptele de var preparat este separat în separatorul-decam tor

—    din separatorul-decantor, laptele de var trece prin jgheabul 10 în groapa de var

—     pasta de var ajunge în groapa de var 3.

Scoaterea varului stins din groapă se face cu un elevator cu lanţuri 11, care îl încarcă în vagonetul 12\ apoi varul stins este transportat la malaxorul de mortar.Avantajul stingerii mecanice a varului este acela al marii rapi­dităţi a acestor lucrări şi al asigurării unei bune calităţi a varului stins. Cu o astfel de instalaţie se pot produce 8—10 m3 var pe oră. La şantierele mari, se folosesc instalaţii de stins var care produc.Instalaţie acoperită pentru stingerea mecanică a varului: 1 – var_ bulgări; 3 – şopron; 3,4 – gropi de var; 5 ~ stingător de var- 6 — cupa de încărcare; 7 — bare pentru ghidarea cupei; S — pîlnie de încări care; 9 – separator-decantor; 10 -jgheab; 11 – elevator; fz -VagoSetf 25—30 m var stins pe oră. Pentru stingerea propriu-zisă a varului se folosesc şi la noi maşini speciale numite stingătoare de var, care execută în mojf mecanic în acelaşi timp măcinarea varului, ameste­carea lui cu apă, stingerea varului şi separarea laptelui de var obţinut.

  1. CIURUIREA ŞI SPĂLAREA NISIPULUI

înainte de a fi întrebuinţat la prepararea mortarelor, nisipul ,pus unor operaţii de pregătire. Fiecare fel de mortar pentru zidane sau tencuială necesită un nisip de o anumită granulozitate adica avînd granule de anumite mărimi. Nisipul adus pe şantier nu are de obicei granulometria potrivită fiecărei lucrări, de cele rnai multe ori el fiind amestecat cu nisip cu granule mari sau cu pietriş, aşa cum este scos din cariere sau balastiere. în aceste cazuri nisipul trebuie^ ciuruit, spre a se înlătura granulele prea mari.  nisipului se face prin ciururi şi site cu ochiuri de diferite mărimi; ea se poate executa manual sau prin ciururi mecanice.La mortarele pentru zidării şi tencuieli se foloseşte nisip de următoarele mărimi:

— nisip mic, cu granule de 0,2—1 mm, la mortare utilizate pentru tencuieli brute şi pentru grundul tencuielilor interioare şi exterioare;

—nisip fin, cu granule de 0,02—0,2 mm, la prepararea mor­tarului pentru stratul vizibil al tencuielilor drişcuite (tinci).

De asemenea, nisipul trebuie să fie curat, adică să nu conţină mai mult decît 2—4% argilă sau pămînt. Nisipul care depăşeşte acest conţinut sau conţine alte impurităţi se spală. La cantităţi mici de nisip spălarea se face în roabe şi în vagcnete sau pe mese de tablă găurită, unde se aşază nisipul, peste care se toarnă apă; corpurile străine şi im­purităţile sînt spălate de apă, nisipul rămî- nînd curat.La cantităţi mai mari de nisip spălarea se face în cutii de lemn etajate şi aşezate în pantă. Apa se scurge în cutii din una în alta şi de sus în jos, iar materialul se aruncă în aceste cutii în sens contrar scurgerii apei. Pe şantierele mari, unde se întrebuinţează cantităţi importante de nisip, spălarea se face în instalaţii speciale acţionate de motoare electrice sau cu benzină.

  1. PREPARAREA BETONULUI

La executarea construcţiilor, lucrările de zidărie şi cele de beton se desfăşoară în strînsă legătură unele cu altele. De aceea zidarul trebuie să cunoască şi principalele reguli ale tehnologiei executării betonului. Acest lucru este necesar, cu atît mai mult cu cît zidarul execută uneori lucrări de beton la zidării mixte, copertine, balus­trade etc.

Betonul se obţine dintr-un amestec de agregate (nisip, pietriş sau piatră spartă), ciment şi apă. Materialul de legătură îl constituie mortarul de ciment, care intră în golurile agregatelor, aderă la acestea, iar prin întărire formează un material cu rezistenţă mare, betonul.

Betonul se poate prepara fie manual pe o platformă de scîn­duri, fie mecanic cu ajutorul betonierei.

La prepararea manuală, nu se poate obţine un beton uniform amestecat; de asemenea, acest mod de preparare necesită un consum mare de forţe de muncă. De aceea, prepararea manuală a betonului nu se admite decît la lucrări mici. Un beton de bună calitate se obţine numai prin prepararea lui mecanică. Cu betoniera, betonul se prepară în numai circa 2 minute, economisindu-se forţe de muncă şi obţinîndu-se un amestec uniform al betonului.

Dozarea exactă a betonului este una din operaţiile principale care asigură obţinerea unui beton bun. In acest scop se întrebuin­ţează cutii speciale pentru determinarea cantităţii deuiment prescrise şi roabe etalonate pentru agregate. Apa se adauga din rezervorul betonierei în cantităţi fixate de prescripţiile tehnice sau prin Cantitatea de ciment trebuie să fie exact cea stabilita m ai ncolul respectiv din deviz. La betoanele simple, dozajele curente vanaza între 75 şi 220 kg ciment la 1 m3 beton turnat; la betoanele armate, între 220 şi 310 kg/rn3.    Proporţia cantităţilor de pietriş şi nisip se stabileşte tot m arti­colul respectiv din deviz şi poate varia între 0,8-0,9 m pietriş si o,4—0,45 m3 la 1 m3 beton. Âna se adaugă în cantităţi variabile, după consistenţa ceruta betonului. De obicei, la elementele de construcţie^ din beton simpiu (fundaţii, ziduri etc.) se întrebuinţează beton virţos, preparat cu 100—150 1 apă la 1 m3 beton; la betonul plastic cantitatea de apaBetonul se toarnă în straturi de 15—20 cm grosime. La turnare, se bate cu maiul sau se compactează cu vibratoarele.

  1. TRANSPORTUL MATERIALELOR

Mijloacele folosite la transportul materialelor pe şantier trebuie să corespundă felului materialelor şi condiţiilor oe lucru.

Astfel  :

—      cărămida trebuie să se încarce şi să se descarce uşor, ea trebuie

să ajungă la locul de muncă întreagă şi fără ştirbitun;

—     mortarul trebuie de asemenea să se încarce şi sa se descarce uşor, cum şi să nu se risipească; mortarul de ciment trebuie trans mortar, se cere ca betonul să se păstreze în starea lui de amestec fără ca agregatele să se depună la fund iar laptele de ciment şi apa să se adune la suprafaţă, ceea ce se întimpla cand betonul este zdruncinat în timpul transportului.

Transportul si ridicarea diferitelor materiale se face cu utilaje manuale sau mecanice corespunzătoare şi ţinîndu-se seama de  La alegerea utilajelor de transport trebuie să se mai ţină seama Roabele obişnuite trebuie să fie înlocuite din ce în ce mai mult cu roabe de construcţie specială, care se pot mînui cu mare uşurinţa, datorită faptului că greutatea încărcăturii se transmite pe roată, ceea ce micşorează efortul muncitorului. încărcarea şi descărcarea acestor roabe se face uşor şi repede. Astfel, roabele basculante se descarcă direct prin răsturnarea cutiei, iar la roabele demontabile, cutia încărcată cu mortar se desface de pe suportul roabei, rămînînd la locul de lucru ca o targă pentru mortar.Un utilaj cu care transportul se execută mai uşor decît cu roaba  este tomberonul. La acesta efortul necesar pentru transport este mai mic, iar cantitatea de material care se încarcă este de 2—3 ori mai mare decît la roabe. Din cauza înălţimii tomberonului, încărcarea de la nivelul pămîntului este mai grea, ceea ce se reme­diază încărcîndu-se materialul din bunăcre sau direct din betonieră ori malaxor.Pentru aceste mijloace de transport se montează pe parcurs căi de rulare executate din dulapi groşi de 38 mm. Uneori pe aceşti t dulapi se montează şine de oţel lat, care fac posibilă alunecarea uşoară a roţilor tomberoanelor sau roabelor. Dulapii se îmbină în lungime aşezîndu-se unul la capătul celuilalt. La curbe sau la schim­bări de direcţie, se folosesc dulapi cu capete rotunjite (un capăt convex şi altul concav) sau plăci turnante Transportul la distanţe mari se face cu vagonete, care circulă pe linii înguste. Pentru distanţe care depăşesc 200—300 m se folosesc autocamioane. Acestea sînt de obicei prevăzute cu cutii basculante care pot efectua direct descărcarea materialelor, fără a mai fi nevoie ca acestea să se descarce cu lopeţile.La alegerea utilajelor pentru ridicarea materialelor se vor mai avea în vedere următoarele:

F. MONTAREA ŞI DEMONTAREA SCHELELOR

 Un sistem foarte practic de schelă pentru lucrări interioare este schela metalică A r- t e m e n k o, purtînd numele zidarului sovie­tic care a construit-o . Ea este alcă­tuită din picioare me­talice prevăzute la par­tea de sus cu inele sau cu furci care susţin ţevile metalice pe care se aşază platforma din dulapi. Nivelul ei poate fi ridicat în timpul lucrului, datorită fap­tului că picioarele ^ ei sînt telescopice, adică se pot lungi (sau scurta) prin alunecarea  una într-alta a bucăţilor din care se compun. Din categoria sche­lelor de inventar folosite pe scară largă în U.R.S.S. iac parte schelele metalice tabulare. Acestea pot fi înălţate si coborîte uşor lucrului fapt care contribuie la scurtarea timpului ’de execuţie şi la ieftinirea lucrărilor.

Un sistem de schelă metalică tubulară este schela sovietică tip  Suporţii metalici ai se compun dm două ţevi telescopice, ţeava superioară 2 alunecind m cea interioară 1, ceea ce permite înălţarea sau coborîrea schelei după nevoie. Grinzile care susţin platformele se aşază în furcile 3 şi 4 ale suportului. Pentru â se lucra la etajul de lucru 2, podina 5 se montează la înălţimea de 1,2 m de la planşeu, în care caz este susţinută de furcile 3 iar schela este alcă­tuită numai din ţeava infe­rioară. Suporturile se asază la distanţa de 2,0 m din’axă în axă şi de 0,3 m de la zidărie, iar în lungul aces­teia, la distanţa de 2,5 m.Platformele sînt de aseme­nea alcătuite din panouri gata încheiate. Pentru a se lucra la etajul de lucru 3, se foloseşte şi tubul superior, iar platforma se aşază de această dată pe furca 4 a acestuia, la înălţimea de 2,4 m de la planşeu. Schela poate fii folosita şi peste etajul de lucru 3 (la peste 3,60 m înăl­ţime). In acest caz, tubul mobil se înalţă cu încă 0,3—0,6 nr el trebuie msa fixat în mod obligatoriu cu un piron montat în găurile- prevăzute în acest scop. Pentru înălţimi mai mau, tabunle se ridica cu podină cu tot. Ridicarea se face de obicei cu o Pârghie speciala cu care este prevăzut suportul. La nivelul dorit, bunle se fixeaza cu un piron introdus în gaura corespunzătoare!

La înălţimi de la 2,4 m în sus, schela trebuie consolidată prin contrafişe. Cu acest tip de schelă se pot executa zidării pînă la 3,7 m înălţime.Suportul construit de fruntaşul în muncă sovietic M a 1 ţ e v este prevăzut cu un dispozitiv care ridică schela de asemenea fără a demonta platforma , această operaţie fiind executată chiar de către muncitorii de pe schelă.In acest scop partea de sus a suportului este prevăzută cu o mufă 1 care alunecă pe ţeava suportului. Pe această mufă sînt sudate furcile 3 pentru susţi­nerea platformei schelei şi ine­lul 2 de care se leagă cablul 4. Ridicarea se face cu ajuto­rul unui mic troliu 5 prevăzut de asemenea la partea de sus a suportului. Invîrtind manive­lele acestui troliu, cablul 4 se înfăşoară pe troliu şi ridică astfel mufa suportului la înălţi­mea dorită. Pentru a permite ridicarea, platforma schelei este prevăzută cu găuri. După ridi­care, suportul este fixat la înălţimea dorită cu ajutorul unui piron 6 introdus în gaura corespunzătoare. Tipul de schelă tubulară standardizată în tara noastră (STAS R 2808-51) este acela din fig. 386. Cu ajutorul stîlpilor telescopici, podina poate fi fixată la orice înălţime cuprinsă între 1,2 şi 3,2 m. In acest mod, schela poate servi la executarea zidăriei pînă la 4,4 m înălţime. Piesele de susţinere a podinei se execută din dulapi cu dimensiunile de 5 X 22 cm aşezaţi în lung şi susţinuţi de furcile suporturilor, iar panourile podinei au dimensiunile de 0,60 x 2,50 m fiind demontabile. Stîlpii se aşază la 0,3 m distanţă de perete şi ■îa 2,0 m din axă în axă, iar în lungul zidăriei, la 2,5 m distanţă din axă în axă. Intre stîlpi se montează contravîntuiri cu brăţări şi buloane.La executarea, montarea şi demontarea schelelor trebuie să se ia o serie de măsuri care să asigure buna lor execuţie, rapiditatea lucrului, economie de materiale şi siguranţă deplină pentru muncitori. Cele mai importante măsuri sînt următoarele:schela trebuie să fie uşoară şi solidă; rezistenţa schelei nu este dată de folosirea unei cantităţi mari de materiale, ci depin de Schela tabulară standardizată: a — folosirea sclielei la etajul de lucru 2; b — folosirea schelei ia etajele de lucru 3 şi 4; i suport; 2,3 —■ furcă pentru susţinerea platformei; 4 — dulapi pentru susţinerea platformei; 5 — panourile platformei; 6 — parapet; 7 ~ contravîntuiri.de dimensiunile juste ale elementelor, de montarea lor corectă, de buna ancorare şi contravîntuire a schelei, care-i asigură stabilitatea necesară;                                  ‘

  — legăturile metalice întrebuinţate (scoabe, cuie, buloane etc.) trebuie să fie mai potrivite cu piesele pe care le fixează; ele nu trebuie să fie prea groase, pentru a nu provoca crăpături în lemn;

_ clementele de lemn trebuie Să se taie numai acolo unde este strict necesar, urmărind a se folosi lemn de dimensiuni cît mai apropiate de cele ale pieselor respective

_ între podină şi zidăria care se execută trebuie sa se lase 4—b cm distanţă pentru a se putea coborî firul cu plumb în vederea veri­ficării verticalităţii zidăriei;

—      schela trebuie să aibă lăţimea suficientă pentru a se putea organiza pe platforma ei zonele de lucru, de depozitare a materialelor şi de transport arătate anterior (v. Cap. XI—B); această lăţime este de circa 2 m;

_ nivelul podinei trebuie să fie mai coborit decit cel al zidăriei cu 2—3 rînduri de cărămizi;

—     capetele dulapilor sau ale panourilor podinelor trebuie sa rezeme pe grinzi; se interzice ca acestea să rămînăjn gol;

-—siguranţa lucrului pe schelă trebuie asigurată prin paiapete si apărători bine fixate;

_ schela trebuie să se demonteze cu deosebita atenţie şi perfectă ordine, pentru a se evita accidentele şi a nu produce defecte la lucrările executate, cît şi pentru a păstra materialul în întregime, în vederea reîntrebuinţării lui.

Capitolul XIII

ORGANIZAREA ŞI EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE ZIDĂRIE

A. REGULI GENERALE

a)     Trasarea. Înainte de a începe zidăria, aceasta se trasează pe planseu sau pe zidăriile inferioare.

Este necesar ca trasarea să fie completă, cuprinzmd toate elementele din plan (ieşinduri sau intrînduri, colţuri, goluri de ferestre etc.), pentru a se evita modificările sau dărîmările ulte­rioare. Trasarea se face după planurile de execuţie, folosind sfori, dreptare, coltare sau şabloane. Liniile de trasare ale feţelor zidă­riilor pot fi marcate cu’scînduri, şipci sau sfoară, ori pot fi însemnate pe planseu sau pe zidăria inferioară prin linii trase cu creionul sau imprimate cu sfoara unsă cu chinoros. După ce se zideşte primul
rînd de cărămizi si se verifică trasarea, scîndurile, şipciie sau însem­nările cu creionul nu mai sînt necesare, dar trebuie să păstreze sfoara întinsă. Sfoara serveşte la zidirea tuturor rîndurilor de cără­mizi. De obicei ea se fixează la un capăt cu ajutorul unei scoabe, putînd fi mutată, la fiecare rînd sau la mai multe rînduri de cărămizi; sfoara se fixează de asemenea de abştecuri sau de reperele de mijloc şi de colţ )Pentru trasarea golurilor de uşi şi ferestre, cum şi pentru ghidarea în timpul executării zidăriei, se folo­sesc şabloane  de lemn sau metal, aşezate cu exactitate în golul respectiv şi sus­ţinute în timpul lucrului cu proptele.

b) Pregătirea locului de muncă. După trasare se execută urmă­toarele lucrări, descrise anterior (v. Cap. XI şi XII): montarea schelei, aprovizionarea cu materiale, pregătirea sculelor, a uneltelor şi a dispozitivelor, organizarea formaţiilor de muncă.caramida pe patul de mortar împingînd-o spre cărămida aşezată ante­rior şi o îndeasă prin lovituri uşoare aplicate cu mînerul mistriei sau cu ciocanul.Prisosul de mortar ieşit din rost la suprafaţa zidăriei, datorită mdesarn cărămizii, se curăţă cu mistria, fiind folosit apoi la executarea patului de mortar pentru cărămizile următoare, se arată modul cum zidarul curăţă de mortar mistria.După ce se zidesc primele cără­mizi la unul din capetele zidului, înălţînd cîteva rînduri (fig. 391) se trece la celălalt capăt, zidind la fel cîteva rînduri şi obţinînd astfel reperele de colţ.pentru zidirea porţiunii de la mijloc a zidului se întinde o sfoară la fiecare rînd de cărămizi, iar acestea se aşază cu muchia lor sfoară. Cînd distanţa între şi repere intermediare. Fixarea sforii se face în mod obişnuit la fiecare capăt cu cîte un cui îngropat în mortarul din rost, fiind menţinută în plus în poziţia
exactă cu cîte o cărămidă aşezată pe muchie . Sfoara trebuie să fie alăturată perfect de muchia cărămizilor.

Operaţiile de zidire pentru completarea rîndului sînt aceleaşi ca şi ia zidirea capetelor. Aşezarea cărămizilor se face cu respec­tarea sistemului de legătură adoptat, aşa cum s-a arătat anterior După completarea rîndului, zidarul ia mortar cu canciocul şi îl întinde peste cărămizile aşezate; el împinge apoi mortarul cu mistria în rosturile dintre cărămizi, umplîndu-le tbine.
La urmă zidarul face verificarea orizontalităţii şi a verticalită­ţii zidăriei.Astfel, cu dreptarul şi cu nivela el controlează dacă rîndul este orizontal, adică dacă a fost zidit exact după sfoară. Această veri­ficare se repetă la fiecare rînd. Verificarea orizontalităţii zidăriei se face cum se arată în fig. 392. Pe faţa superioară a zidăriei se aşază dreptarul şi pe acesta nivela. Pentru obţinerea nivelului perfect orizontal, cărămizile care sînt mai ridicate se îndeasă cu lovituri uşoare aplicate cu ciocanul într-un dreptar.Cu firul cu plumb lăsat să cadă liber pe înălţimea zidăriei  se verifică verticalitatea zidăriei. Verticalitatea se mai poate verifica şi cu ajutorul nivelei, aşezată cu lungimea pe înăl­ţimea zidului.Pentru ca zidăria să se execute uşor şi în rînduri egale, se folo­sesc abştecuri pe care sînt însemnate rîndurile de cără­midă şi’ rosturile dintre ele . Abştecurile se fixează la fiecare colţ al zidăriei, iar la ziduri lungi, se fixează şi abştecuri intermediare  l°c. In acest fel, zidarul poate verifica zidăria numai la citeva rînduri. Iar întinzînd sfoara chiar în dreptul semnelor de pe abştecuri, marcînd astfel nivelul fiecărui rînd de cărămidă zidăria se execută mai repede şi mai exact.Zidarii sovietici şi zidarii noştri fruntaşi întrebuinţează abştecuri de construcţie specială, care au avantajul economisirii
timpului necesar pentru mutarea sforii şi al unei mari exactităţi a lucrului. Aceste abştecuri indică atît linia feţei zidăriei, cît si nive- iul orizontal al rîndurilor de cărămizi. Aşa sînt abstecurile Şirkov, construite de fruntaşii în muncă sovietici al căror nume îl poartă secare permit realizarea de mari economii de timp la executarea zidăriei.După zidirea cîtorva rînduri de cărămizi, zidarul curăţă cu mistria mortarul ieşit din rosturi şi scurs pe feţele zidului In ce priveşte executarea rosturilor, acestea pot fi pline  sau goale (v. fig. 84, c—f). Rosturile pline au mortar pina la suprafaţa zidului; cele goale se lasă fără mortar pe 1—2 cm de la taţa^ Rosturile goale se recomandă în cazul zidăriilor care urmeaza să se tencuiască, pentru ca tencuiala să adere mai bine la zidărie. De asemenea, ele sînt recomandate în cazul zidăriilor aparente, pentru ca rostuirea (fugărea) să se poată mai fi necesarii curăţirea prealabila a rosturilor supuse la presiuni. Cărămizile care nu sînt bine arse se macină. Cele crăpate fac ca zidăria să nu fie rezistentă.Spărturile de cărămizi (rezultate din dărîmări sau de la cioplirea cărămizilor) se pot întrebuinţa în locurile unde zidăria nu arc încăr­cări mari, cum şi ca umplutură în zidăriile groase. Modul de folosire a spărturilor de cărămizi se va arăta mai departe (v. subcapitolul B) întreruperea lucrului se face fără a aşterne mortar — ea la toate celelalte rînduri— peste ultimul rînd de cărămizi, pentru a nu împiedica legătura zidăriei cu rîndul următor. La fel se procedează şi în cazul cînd pe zidărie urmează să se aşeze planşeul sau centura de beton armat, pentru a se asigura legătura dintre zidărie şi beton. Cînd întreruperea este de durată mare, zidăria se apără cu scînduri sau carton asfaltat aşezat deasupra ultimului rînd. întreruperile zidăriei pentru a se ajunge la acelaşi nivel în tot lungul ei sau la întîlniri de ziduri, se execută în formă de ştrepi sau de trepte Ştrepii şi treptele împiedică zidăria să aibă tasări neegaie şi rosturi verticale în prelungire. La întîlnirile de ziduri,’ întreruperile nu se fac la distanţe mai mici decît 1 m de locul întîlnirii. De asemenea, nu se admit întreruperi deasupra sau în dreptul unuia din capetele buiandrugilor.

B. METODE DE MUNCĂ LA ZIDĂRIA DE CĂRĂMIDĂ

Faţă de volumul din ce în ce mai mare al lucrărilor de zidărie, a fost nevoie ca la executarea acestora să se treacă la aplicarea unor metode noi de muncă, cu ajutorul cărora să se poată obţine o creştere continuă a productivităţii muncii zidarului.

După vechea metoda de muncă, zidăria se executa individual, adică zidarul executa toate operaţiile de lucru. Dacă pentru zidirea propriu-zisă zidarul trebuia să aibă o calificare ridicată, lucrînd după această metodă, el era obligat să efectueze şi o serie de operaţii de lucru care cer o calificare coborîtă sau care pot fi încredinţate muncitorilor ajutori. Lucrînd astfel, productivitatea muncii zida­rului era scăzută, iar costul lucrărilor era ridicat.

Deosebit de aceasta, zidarul trebuia să execute o serie de mişcări- inutile ca: ridicarea cărămizii pentru a o aşeza pe zid, luarea cancio- cului cu mortar pentru întinderea mortarului, urmată de lăsarea canciocului din mînă pentru a lua ciocanul şi mistria spre a aşeza cărămizile pe mortar, şi aşa mai departe. Toate aceste operaţii, efectuate de un singur muncitor, provocau timpi morţi şi oboseala fizică a zidarului.

Metodele noi de zidărie se bazează pe munca în colectiv, în echipe şi brigăzi, cum şi pe diviziunea muncii între membrii formaţiilor de muncă. Aceste două principii formează baza noilor metode de muncă. După metodele noi fiecare muncitor execută o singură operaţie de lucru, potrivită calificării sale. In acest mod, munca este orga­nizată raţional, ceea ce are ca rezultat ridicarea productivităţii muncii si reducerea costului lucrărilor.Noile metode mai cer ca frontul de lucru al echipei să fie împărţit în sectoare şi etaje de lucru, pentru ca lucrările să se poată executa în lanţ, iar’ locul de muncă să fie bine organizat şi aprovizionat la timp cu materiale şi cu toate utilajele necesare.In general metodele noi de muncă la zidăria de cărămidă se deosebesc între ele după numărul muncitorilor din echipă. Fiecare grosime de zidărie şi front de lucru, precum şi fiecare sistem de legătură a cărămizilor în zidărie, cer folosirea unei anumite metode, şi anume a celei mai raţionale în cazul respectiv. Primii care au conceput şi pus în aplicare noile metode de muncă la lucrările de zidărie au fost zidarii fruntaşi sovietici, la realizarea uriaşului volum de lucrări pe care l-au avut şi îl au de realizat. După exemplul lor, zidarii din ţara noastră şi din celelalte ţări prietene aplică aceste metode, obţinînd mari succese în munca lor.Zidarii şi inginerii sovietici au experimentat toate aceste metode, alegînd în fiecare caz metoda de muncă cea mai potrivită.Iată, de exemplu, rezultatul unei astfel de experimentării la o lucrare mare unde trebuiau zidite 18 000 cărămizi într-un schimb. Au lucrat în paralel două brigăzi de muncă: 9 echipe de cîte doi muncitori şi 2 echipe de cîte cinci muncitori.
Repartizarea după care a echipelor la o mare lucrare din Uniunea Sovietică

Metodele de muncă sînt legate de operaţiile de lucru pe care le execută muncitorii din echipe, de modul de organizare al echipelor şi de repartizarea operaţiilor de lucru între muncitorii echipei. Prin­cipalele metode de muncă la zidăria de cărămidă care vor fi descrise aici sînt următoarele:

—    metode de întindere şi nivelare a mortarului;

—    metode de aşezare (înşiruire) a cărămizilor pe zid;

—    metode de tăiere (cioplire) a cărămizilor;

— metode de zidire^a cărămizilor şi formare a rosturilor; metode de muncă cu echipa de doi muncitori;

—  metode de muncă cu echipa de trei muncitori; metode de muncă cu formaţie de cinci muncitori; metode de muncă cu formaţie de şase muncitori; metode de muncă cu formaţie de nouă muncitori; metode de executare a zidăriei cu folosirea spărturilor de

cărămizi.

1. Metode de întindere şi nivelare a mortarului

a) 1 nt inder ea mortarului cu cane iocul. După aceasta metodă, mortarul este luat din targă şi întins pe zid, după  Această metodă nu se poate aplica decit la lucrări mici, cu un front de lucru redus. La lucrări mari care impun o productivitate ridicată a muncii, această metodă nu da rezultate bune. Intr-adevăr, pe lîngă faptul că nu contribuie la ridicarea productivităţii muncii, la lucrările de zidărie, aplicarea acestei metode produce o mare oboseală a muncitorilor, obligaţi sa se aplece pentru a încărca fiecare cancioc de mortar.

b)I nt inder Ca mortarului cu lopata-cancioc a zidarului fruntaş sovietic Malţev. Folosirea acestei unelteconduce la următoarele avantaje: micşorează oboseală muncitorului, deoarece acesta trebuie sa se aplece doar puţin cînd ia mortarul, datorită faptului că lopata- cancioc are coadă destul de lungă; cu această unealtă se poate totodată amesteca mortarul în targă; mortarul poate fi întins şi nivelat în lungul şi latul zidăriei! atit pe întreaga lăţime a lopeţii — pentru zidirea cărămizilor în curmeziş, cît şi în şuviţe subţiri—pentru zidirea cărămizilor în lung„ —înlesneşte aplicarea metodei de organizare a lucrului în lanţ,’ intrucît cu lopata-cancioc mortarul de poate întinde şi nivela separat pentru_cîte un şir de cărămizi (exterior, interior sau de umplutură)

c)     întinderea mortarului c u scafa zidarului fruntaş sovietic Maximenko. Cu această unealta mortarul se poate întinde deodată într-un strat uniform, aşezîndu-1 fie pe întreaga grosime a zidăriei, fie separat pentru oricare din şirurile de cărămizi.

2. Metode de aşezare (înşiruire) a cărămizilor pe zid Pentru ca zidarul să nu fie nevoit să execute operaţii de lucru necorespunzătoare calificării sale şi pentru a se reduce la minimum durata muncii sale, accelerînd astfel procesul de zidire, cărămizile trebuie să fie aşezate dinainte pe zid, într-o anumită ordine, pentru a fi la îndemîna zidarului. înşiruirea cărămizilor se face în mod diferit pentru şirul interior, exterior sau de umplutură, în raport cu grosimea zidăriei. In mod obişnuit înşiruirea se face astfel: cărămizile se aşază în ordinea în care trebuie să fie zidite şi în poziţia corespunzătoare, adică pentru şirul în curmeziş se aşază de-a curmezişul zidului, iar pentru şirul în lung, de-a lungul zidului  Zidarii fruntaşi sovietici aplică diferite sisteme de înşiruire a cărămizilor. Astfel:

a) Aşezarea cărămizi- lor după metoda zida­rului fruntaş sovietic O r l o v . Cînd se lucrează după această metodă, cărămizile pentru şirul în curmeziş se înşiruiesc în lungul zidului, adică la fel ca cele pentru şirul în lung, aşezîndu-se însă două cîte două (fig. 394 a, b) pentru a avea astfel cărămizi.Acest fel de aşezare este avantajos, deoarece rămîne suficient loc pentru nivelarea mortarului. Totodată acest fel de înşiruire a caramizdor pe zid permite ca zidarul să poată apuca si zidi cîte două cărămizi deodata, lucrînd cu ambele mîini. ’Cărămizile pot fi zidite în principal după patru metode. După această metoda zidarul lucrează folosind mistria. înainte de^ a aşeza cărămidă, el întinde mortarul cu mistria pe rîndul de cărăiS zidit, după aceea aduna o cantitate din mortarul întins către muchia verticala a cărămizii zidite mai înainte, pentru a forma rostul vertical. Apoi aşază cărămida pe mortar, împingînd-o către cea zidită anterior şi lovind-o uşor cu minerul mistriei, după care înde­părtează mortarul ieşit din rosturi, iar la urmă nivelează si curăţă cu mistria mortarul de pe faţa zidăriei. Zidarul ţine tot timpul mistria într-o mînă, iar cu cealaltă aşază cărămida pe mortar. Zidirea se face ca în fig. curăţirea de mortar a rosturilor se arată în fig. Această metodă este indicată în special la aşezarea cărămizilor în lung în şirurile de la margine, cînd este greu să se întindă Metoda de zidire a cărămizilor cu mistria: a — zidirea şirurilor în lung; b — zidirea şirurilor în curmeziş. fără mistrie o fîşie îngustă şi uniformă de mortar, iar în acelaşi timp să se şi umple cu mortar rosturile verticale.

b)   Zidirea cărămizilor fără mistrie, f o r m î n d rostul vertical prin apăsarea cărămizii. După această metodă, spre deosebire de cazul anterior, zidarul nu foloseşte mistria. Pentru formarea şi umplerea rostului vertical, zidarul ţine.cărămida m poziţie înclinată pe stratul de mortar întins dinainte, iar cu partea de jos a cărămizii adună o parte din mortar către cărămida zidită mai înainte. După aceea, aşezînd cărămida în poziţie orizontală, o presează către cea zidită anterior, pînă ce obţine^ rostul de grosime dorită. Alortarul folosit în acest caz trebuie să fie suficient de plastic, pentru a putea fi împins cu cărămidă.

Lucrînd după această metodă, zidarul are posibilitatea să zidească frecare cărămidă cu o mînă sau cu ambele mîini)sau să aşeze cîte două cărămizi în acelaşi timp, lucrînd deodată cu ambele mîini

Sub şirurile în lung, mortarul trebuie aplicat în fîşii de 7—8 cm lăţime, avînd la mijloc 2,5 — 3 cm grosime. Sub şirurile în .curmeziş, mortarul trebuie aplicat în fîşii de 20—22 cm lăţime.împingerea mortarului se începe de la 5—6 cm distanţă de la cără­mida zidită anterior.Rosturile obţinute astfel nu sînt pline cu mortar, ci sînt umplute numai pînă la 1 cm de la faţa zidăriei.Această metodă cere multă îndemînare, ea folosindu-se atît la executarea şirurilor de la margine, cît şi a celor de umplutură. Prin aplicarea ei se obţine o productivitate a muncii cu 20—25% mai mare decît în cazul utilizării primei metode.

c)   Zidirea cărămizilor fără mistrie, formînd rostul, vertical prin apăsarea cărămizii, cu

curăţirea mortarului ieşit din rosturi şi întin­derea mori ar ului cu mistria. Zidirea cărămizii se face în acelaşi mod ca în metoda anterioară, adică fără mistrie. Rosturile se execută pline, iar pentru curăţirea mortarului care iese din rosturi prin apăsare, zidarul foloseşte mistria. De aceea, la zidirea cără­mizilor după această metodă, zidarul ţine într-o mînă mistria,
Metoda de zidire a cărămizilor fără mistrie, formînd rostul vertical prin apăsarea cărămizii, cu curăţirea mortarului ieşit din rosturi şi întinderea mortarului cu mistria:

a — zidirea cărămizilor în lung; b — zidirea cărămizilor în curmeziş iar cu cealaltă mînă zideşte cărămida . Mistria serveşte nu numai la curăţirea mortarului care iese din rosturi, ci şi la întin­derea lui.Prin folosirea acestei metode se realizează o productivitate a muncii mai scăzută decît la aplicarea metodei de zidire a cărămizilor fără mistrie, însă se obţine o zidărie cu rosturi pline, ceea ce nu se poate realiza prin metoda fără mistrie. Se obţine totuşi o producti­vitate mult mai ridicată decît la metoda de zidire a cărămizilor cu mistria, deoarece zidirea după această metodă necesită mişcări mai puţine.Zidirea cărămizilor fără mistrie, cit e două deodată în şirurile de umplutură. Această metodă se aplică la zidirea cărămizilor în şirurile din mijlocul zidăriei (umplutură). Ea constă în zidirea fără mistrie a cîte două cărămizi deodată pe mortarul întins uniform dinainte între şirurile de la margine ale zidăriei (fig. 400), zidirea făcîndu-se cu ambele mîini.Metodele de zidire a cărămizilor descrise anterior sînt aplicate pe scară largă de către zidarii fruntaşi sovietici. De exemplu: Metoda de zidire a cărămizilor fără mistrie, cîte două deodată în şirul de umplutură:

a — zidirea cărămizilor in lung: b — zidirea cără­mizilor în curmeziş.

Zidarul fruntaş Şirkov aplică la executarea şirurilor de margine metoda de zidire fără mistrie întinzînd mortarul şi curăţindu-l^cu mistria. El zideşte cărămizile cîte una, cînd cu mîna dreaptă,^cînd cu mîna stîngă. Umplutura o execută aşezînd cîte ^ două cărămizi dintr-o dată, după metoda de zidire a umpluturii fără mistrie   Zidarul fruntaş sovietic Orlov zideşte cărămizile Şirurilor de margine după metoda cu mistria, aşezînd cîte o cărămiaă, iar umplutura o execută după metoda de zidire a umpluturii fără mistrie, aşezînd cîte două cărămizi deodată (v. fig. 400) şi lucrînd cu ambeie mîini. El îndeasă fiecare cărămidă în şirurile de margine prin bătăi aplicate cu minerul mistriei iar mortarul pentru şirul de umplutură îl întinde cu grijă, în care scop foloseşte două mistrii, ţinînd cîte una în fiecare mînă.Zidarul fruntaş sovietic Şavliughin aşază de obicei cărămizile în şirurile de la marginea exterioară şi interioară după metoda de zidire fără mistrie întinzînd mortarul şi curăţindu-1 cu mistria, lucrînd atît de la dreapta spre stînga, cît şi de la stînga spre dreapta. Datorită îndemînării şi ochiului experimentat, el foloseşte foarte puţin sfoara, iar curăţirea (tăierea) mortarului o face deodată lâ 4—5 cărămizi.Zidarul fruntaş sovietic Maximenko aşază cărămizile în lung după metoda de zidire cu mistria, iar cele în curmeziş după metoda de zidire fără mistrie Ordinea de aşezare a cărămizilor în zidărie, ordine care trebuie să fie păstrată de zidari cu stricteţe, prezintă o mare importanţă pentru ridicarea productivităţii muncii Această ordine, după cum s-a arătat anterior (v. Cap. VI—B), diferă după sistemul de legătură folosit la executarea-zidăriei. Se pot întîlni deci;

—    ordinea de aşezare la sistemul de legătură la fiecare rînd;

—    ordinea de aşezare la sistemul de legătură la mai multe rînduri;

—    ordinea de aşezare la sistemul de legătură mixt (combinat).

In fig. 91 şi 128 se arată ordinea de aşezare a cărămizilor în zidărie la sistemul de legătură la fiecare rînd, respectiv la cel la mai multe rînduri. în fig. 402 se arată poziţia zidarului cînd execută zidăria cu legătura la mai multe rînduri (a) şi cea cu legătură la fiecare rînd (b).Printr-o ordine raţională de aşezare a cărămizilor se caută ca zidarul să nu facă mişcări de prisos în timpul lucrului şi să nu
aibă poziţii obositoare de lucru. Această situaţie s-ar ivi, de exemplu, dacă ar zidi întîi şirurile de cărămizi dinspre el, apoi pe cele din partea opusă a zidăriei, în acest caz zidarul poate zidi cu greutate şirurile de la faţa opusă şi nici nu poate curăţi mortarul la această faţă. In cazul arătat în fig. 402, b se vede că zidarul lucrează cu mai multă greutate decît în cazul din fig,
Poziţia zidarului in timpul executării zidăriei:

a — la zidăria cu legătură la mai multe rînduri ; b — la zidăria cu legătură la fiecare rînd.

  • Metode de muncă eu echipa de doi muncitori

a) Metoda «în doi» a zidarului fruntaş so­vietic O r l ov. Primul care a conceput şi aplicat această metodă, numită pe scurt metoda îndoi, a fost zidarul frunţaş sovietic Orîov. Metoda se aplică cu bune rezultate la zidăriile cu grosimea de 1 şi l1/2 cărămizi, executate cu legătura la fiecare rînd sau la mai multe rînduri. Se mai aplică cu bune rezultate la pereţii cu goluri multe — deci cu întreruperi dese — şi la pereţii de faţade avînd profile nume­roase din cărămizi. Metoda a fost adoptată şi de zidarii fruntaşi sovietici Şirkov, Orgarkov etc., precum şi de zidarii noştri.

Echipa este formată dintr-un zidar de categoria 4 sau 5 ca şef de echipă şi un ajutor de categoria 3.

După această metodă, zidăria se execută astfel:

—    se trasează zidurile;

—    la colţurile clădirii, la întîlnirea zidurilor şi la capetele fron­

tului de lucru se execută cîte trei rînduri de zidărie care servesc drept repere; ,

—   se fixează abştecurile la colţuri, la întîlnirile cu alte ziduri şi la capetele frontului de lucru; abştecurile se aşază în poziţie verti­cală astfel ca semnele de pe ele să fie la acelaşi nivel ;

—   se întinde sfoara între semnele de pe abştecuri; daca distanţa dintre abştecuri este mai mare decît 12 m, se aşază şi^ abştecuri intermediare, pentru ca sfoara să poată fi perfect întinsă.

După întinderea sforii, zidarul execută deodată atît Şirul de cărămizi exterior, cît şi cel interior, deplasîndu-se de la stînga ladreapta şi invers.La zidării cu grosimea de lx/2 cărămizi sau chiar 2 cărămizi, se execută pe tot frontul de lucru primele două şiruri de la exterior iar apoi cele două şiruri de la interior; după aceea se executa şi şirulintermediar (umplutura). In timp ce zidarul zideşte cărămizile din şirurile de la ieţe, ajutorul aduce cărămizile şi le înşiruieşte pe zid, după una din metodele arătate mai înainte; el întinde de asemenea mortarul şi între timp ciopleşte cărămizile necesare după indicaţiile zidarului.  La executarea şirurilor interioare (umplutura), ajutorul aduce cărămizile, întinde mortarul şi totodată execută împreună cu zidarul umplutura.

b) M e t o d a «în doi » a zidarului fruntaş- sovietic Şirkov. Acesta aplică metoda în doi astfel:

—     zidarul (categoria 5) aşază abştecurile;

—     zidarul (categoria 5) mută sfoara;

—     ajutorul (categoria 3) înşiruie cărămizile pe zid;

—      ajutorul (categoria 3) întinde mortarul

_ zidarul (categoria 5) execută şirurile de cărămizi exterioare şi interioare:

—     ajutorul (categoria 3) execută umplutura (ia zidăriile groase). La executarea zidăriei se foloseşte metoda fără mistrie. Zidarul zideşte cărămizile cînd cu mîna stîngă (cînd merge de la stînga spre’dreapta), cînd cu mîna dreaptă (cînd merge de la dreapta spre La zidăriile cu grosimea de 1 cărămidă sau l1/2 cărămizi, zida­rul execută întîi şirul exterior, deplasîndu-se de la stînga spre- dreapta. In acelaşi timp, ajutorul ia mortar din targă, îl întinde pe şirul exterior şi dă zidarului la mină cărămizile, ^aşezindu-le pe şirul interior al zidăriei, pe porţiunile unde nu a întins mortar.După zidirea primului şir de cărămizi pe toată lungimea frontului de lucru zidarul, mută sfoara pentru a executa rîndul următor j. ajutorul aşază cărămizile în uscat la faţa exterioară a zidului şt aşterne mortarul pentru şirul interior.De data aceasta, zidarul merge în sens A în mîna stingă zideşte cărămizile cu mina dreapta, apoi curaLarperti mifposi şi la zidării complicate zidarul lucrează mai încet- în acest caz, ajutorul executa o parte dm umplutura dintre cele două şiruri de cărămizi de la feţe aşezate de zidar.Dună ce zidarul termină zidirea celor două şiruri de caramiz de la fete (în care timp ajutorul a executat parte dm umplutura) Pentru ca metoda m doi să dea o înaltă pro­ductivitate a muncii şi să permită muncitorilor să depăşească normele, for­maţia trebuie să fie com­pusă din muncitori cu calificare corespunzătoare felului şi complexităţii zidăriei, adică grosimii ei, faptului dacă este plina sau cu goluri, dreaptă sau curbă, cu nişe, stîlpi, întîl- niri cu pereţii despărţitori etc. După caz, formaţia se poate compune dintr-un zi­dar de categoria 6, 5 sau 4 şi un ajutor de categoria 3.Pentru ca metoda m doi să dea o înaltă pro­ductivitate a muncii şi să permită muncitorilor să depăşească normele, for­maţia trebuie să fie com­pusă din muncitori cu calificare corespunzătoare felului şi complexităţii zidăriei, adică grosimii ei, faptului dacă este plina sau cu goluri, dreaptă sau curbă, cu nişe, stîlpi, întîl- niri cu pereţii despărţitori etc. După caz, formaţia se poate compune dintr-un zi­dar de categoria 6, 5 sau 4 şi un ajutor de categoria 3.La şirurile în curmeziş înainte de a aşeza cărămizile în mortar, zidarul le înclină spre interior (fig. 405, a, b), astfel ca să ia cu muchia lungă a cără­mizii mortarul necesar pentru rostul vertical. Apoi, zidarul împinge cără­mizile spre ultima cărămidă aşezată anterior şi îndesîndu-le în mortar,Metoda prezintă o mare rapiditate cerînd însă îndemînare din partea zidarului la executarea mişcărilor aratate: apucarea cărămizilor, încli­narea lor, strîngerea mortarului între cărămizi (ţînînd cărămizile pe mor-Ajutorul aşază pe zid alternativ 4—8 cărămizi sau mortarul necesar pentru- zidirea a 4—8 cărămizi. Numărul cărămizilor nece­sare este stabilit de zidar după cîteva minute de lucru sau din experienţă, ţinînd seama de grosimea zidului.Zidarul ia o cărămidă în mîna stîngă, o îndeasă în patul de mortar la cca 10 cm înaintea ultimei cărămizi zidite anterior şi apoi o împinge spre aceasta; mortarul astfel împins formează un rost vertical care merge aproape pe toată lungimea cărămizii, capetele ei rămînînd fără mortar şi formînd rosturi goale pe 10—15 mm. O dată cu îndesarea cărămizii în mortar, zidarul o aşază în acelaşi timp după sfoară, adică după linia rostului zidăriei.Cînd zideşte fiecare cărămidă, ţinînd mistria în mîna dreaptă, zidarul face o mişcare scurtă în sens invers celei cu care împinge cărămizile în mortar, curăţă (taie) astfel dinspre dreapta spre stîngă mortarul care iese din rostul orizontal şi îl aşază în rostul vertical.Intre timp, cu mîna stîngă ia altă cărămidă, iar cu mîna dreaptă face mişcarea de curăţire a mortarului de prisos şi de umplere a rostului, la fiecare cărămidă. In  a, b, se arată succesiv:

– curăţirea mortarului de prisos şi umplerea rostului vertical. în fi«..406, c, d, se arată modul de aşezare (înşiruire) greşită şi corectă a cărămizilor iar în fig. 406, e, f, se arată comparativ cum trebuie să fie aşezate cărămizile pentru ca zidarul să nu facă prea multe eforturi pentru a le lua în vederea zidirii lor în mortar (e — greşit, f — corect).

Pentru ca metodele de muncă să poată fi aplicate corect este necesar ca zidarii să cunoască bine munca pe care trebuie să o execute. în acest scop, s-au întocmit fişe tehnologice pentru fiecare metodă de muncă. Pentru aplicarea metodei de muncă în doi la executarea zidăriilor de diverse grosimi se dau aici fisele tehnologice S-a arătat anterior (v. Cap. XI) rolul pe care îl au fişele tehno­logice. Fişele tehnologice constituie un preţios ajutor pentru maiştri şi muncitori, prin aceea că dau indicaţii asupra celor mai

Prelucrări după revista «Bauzeitung«, R.D.G-., nr. 17/1957 şi după «Faclikunde fur Maurer», Berlin, Volk und Wissen Volkseigener Verlag, 1956.bune metode de organizare a lucrărilor şi a celor mai bune procedee de lucru. In acest scop, fişele tehnologice pentru diferitele metode de muncă arată operaţiile de lucru care compun procesul tehnologic, succesiunea cea mai raţională a acestor operaţii, sculele folosite, compunerea formaţiei de lucru (echipă, brigadă), calificarea munci­torilor din formaţie şi repartizarea operaţiilor de lucru sau a mînui- rilor care alcătuiesc o operaţie de lucru. Uneori fişele tehnologice cuprind şi alte detalii, cum sînt: consumul de materiale, norma de timp sau de producţie etc. Ca exemplu, se dă o fişă tehnologică pentru zidăria de cărămidă plină cu grosimea de 1 şi 1V2 cărămidă, executată cu o echipă compusă din doi muncitori. Fişa cuprinde următoarele indicaţii:  îndrumări generale. Zona de lucru a echipei de doi nu trebuie să întreacă lungimea de 4 m.Sfoara trebuie întinsă şi fixată la două rînduri de cărămidă cînd zidul are grosimea de 1 cărămidă şi la fiecare rînd cînd zidul are grosimea peste 1 cărămidă. Materialul în surplus se ia cu mistria după zidirea a cîte un metru lungime de zid şi se aşază pe patul de mortar.

Succesiunea operaţiilor de lucru. Operaţiile de lucru sînt următoarele:

A)   La zidăria de 1 cărămidă:                                          

R î n d u 1 1: ajutorul fixează sfoara şi întinde mortarul pe zid; zidarul ia în fiecare mînă cîte o cărămidă din stivele aşezate între lăzile de mortar şi le zideşte pe mortar în curmeziş.

în continuare, zidarul zideşte cărămizile în curmeziş cu ambele mîini; ajutorul zideşte cărămizi în curmeziş tot cu ambele mîini în timpul cît nu întinde mortar sau nu înşiruie cărămizi pentru zidar.

Rîndul 2: în timp ce zidarul zideşte ultimele cărămizi în şirul în curmeziş, ajutorul aşterne patul de mortar pentru şirul în lung; după el, zidarul zideşte cărămizile în lung cu ambele mîini.

în continuare, zidarul zideşte cu ambele mîini şirurile _ de cărămizi în lung; ajutorul zideşte în timpul disponibil cărămizi în lung tot cu ambele mîini.

Rîndul 3: operaţiile se repetă ca în rîndul 1.

B)    La zidărie de lx/2 cărămizi.

Rîndul 1: ajutorul fixează sfoara, întinde mortar pentru şirul exterior în curmeziş şi înşiruie cărămizile; zidarul ridică sfoara şi zideşte cărămizile în curmeziş cu ambele mîini deodată; tot el ia cărămizile direct din stivă, dacă nu au fost încă înşiruite de ajutor.

în continuare, ajutorul înşiruie pentru zidar cărămizile care mai sînt necesare pentru şirul în curmeziş sau zideşte în timpul disponibil cărămizi în curmeziş tot cu ambele mîini; zidarul zideşte cu ambele mîini cărămizile înşiruite pe zid.

R î n d u 1 2: în timp ce zidarul termină de zidit ultimele cără­mizi ale şirului în curmeziş exterior, ajutorul fixează sfoara la faţa interioară şi întinde mortarul pentru şirul în lung interior; după el, zidarul ridică sfoara şi zideşte cu ambele mîini şirul în lung interior, luînd singur cărămizi din stivă.

Ajutorul, după întinderea mortarului pentru şirul în lung interior, fixează sfoara pentru şirul în lung exterior şi înşirue cărămizi pentru zidar; acesta zideşte cu ambele mîini cărămizile pregătite pentru şiruţ în lung interior luînd singur cărămizile din stivă.se dau exemple de fişe tehnologice pentru zidării de 1, 1 1/2 şi 2 cărămizi reprezentate în alt mod.

  1. Metode de muncă cu echipa de trei muncitori

t_ Echipele care execută zidăria pot fi alcătuite de asemenea dintr-un zidar de categoria 4—6 şi doi ajutori de categoria 3, lucrîndu-se în acest caz după metoda în trei. în cazul acestei echipe munca se repartizează mai uniform în tot timpul schim­bului, dar numai la zidăriile cu grosimea de l1^ cărămidă si mai mult.

Folosind această metodă, zidarul nu mai ia parte la executarea umpluturii, care nu este o operaţie corespunzătoare calificării sale, ci umplutura este executată numai de către ajutori. în acest fel, printr-o distribuţie mai judicioasă a muncii, zidarul poate să se ocupe în permanenţă de verificări, pentru a asigura buna calitate a lucrărilor, precum şi să dea îndrumări ajutorilor, coordonîndu-le munca, pentru a nu se produce timpi morţi, ceea ce ar scădea produc­tivitatea muncii.                                                                               ‘

a) M et o d a    « în    trei »                     a    zidarului  fruntaş sovietic Rahmanin. Acesta execută zidăria de 2 cărămizi în felul următor:

—    primul ajutor înşiruie-cărămizile pe zid la îndemîna zidarului;

— al doilea ajutor întinde mortarul în urma primului ajutor (pe şirul unde zidarul va zidi cărămizile);

—  zidarul întinde sfoara şi zideşte cărămizile pe mortar, lucrînd cu amîndouă mîinile (fără mistrie).

h) Metoda  « în    trei »           a    zidarului  fruntaş sovietic Orlov. După această metodă se lucrează astfel:

—    primul ajutor înşiruie cărămizile pe zid la îndemîna zidarului; aşa cum s-a arătat la metodele în doi.

’ c) M et o da «în trei» a zidarului fruntaş sovietic Şirkov. După această metodă se lucrează astfel: Zidarul execută aceleaşi operaţii ca şi în echipa de doi, fără a zidi însă cărămizile de umplutură, operaţie pe care o execută primul ajutor; al doilea ajutor dă cărămizi la mînă sau le înşiruie pe zid şi întinde mortarul, deservind astfel atît pe zidar cît şi pe primul ajutor.
In cazul aplicării metodei în trei la executarea stîlpilor de cărămidă, se execută deodată cîte doi stîlpi, echipa compunîndu-se
>Repartizarea operaţiilor între membrii echipei la metoda în trei a zidarii Ini Samarin

Operaţiile ărămizile cu amîndouă mîinile (metodă arătată înainte), urmăreşte calitatea lucrului, îndrumează şi coordonează operaţiile celor doi ajutori, ale unuia faţă de celălalt cît şi cu ale jsale, verifica abstecurile si sfoara, grosimea rosturilor etc.Lucrul se execută astfel: primul ajutor întinde mortarul direct pe zid folosind scafa-făraş specială cu fundul plat. Această operaţie se execută la oarecare distanţă înaintea ajutorului care înşiruie cărămizile. Mortarul este întins într-un strat uniform şi fără go­luri. Pentru şirurile de cărămizi în curmeziş, mortarul se aşază la distanţa de 3—4’ cm de marginea zidăriei, într- un strat de 5 cm lăţime şi de 3 cm gro­sime; pentru şirurile de cărămizi în lung, se aşază la distanţa de 5 6 cm de marginea zidăriei, într-un strat de 6 cm lăţime şi 3 cm grosime. In acelaşi timp, al’ doilea ajutor, mergînd în urma primului, înşiruie pe zid cărămizile în ordinea în care acestea urmează să fie zidite, adică în curmeziş sau jn lung. Cînd mortarul este întins, iar cărămizile înşiruite pe zid, zidarul începe zidii ea cărămizilor pe mortar.Experienţa a arătat că pentru obţi­nerea unor rezultate bune într-o echipă de zidari, colaborarea strînsă a ajuto­rilor cu zidarul are o foarte mare im­portanţă. Ajutorii trebuie să execute rapid operaţiile care le revin, pentru a nu întîrzia desfăşurarea lucrărilor zida­rului. In afară de aceasta, ajutorii tre­buie să ştie cum trebuie întins corect mortarul pe zid şi cum trebuie înşiruite cărămizile, pentru a scuti pe zidar de orice’mişcări de prisos.

e) Metoda «în trei» a zidarilor fruntaşi ai reni unea K ie v. Munca cu echipa de trei poate fi organizata si după metoda zidarilor din regiunea Kiev, aşa cum se arata in fig. 411. Metoda se aplică cu mari avantaje, dar numai la zidarii cu grosimi mai mari decît P/2 cărămizi. In exemplul dat, zmaria are o grosime de 2 cărămizi. Operaţiile se succed m lanţ, astie viteza de lucru a fiecărui membru al echipei să fie aceeaşi. Se observă că echipa nu lucrează la zidirea şirurilor în lung (fig. 411, a, b) la fel ca la şirurile în curmeziş (fig. 411, c, d}; la acestea diferă modul de înşiruire a cărămizilor pe zid, modul de întindere a mortarului, precum şi felul de zidire a cărămizilor pe mortar. Cărămizile în lung se zidesc pe două şiruri, ori deodată, ori unul după altul în lanţ, pentru ca timpul consumat să fie egal cu cel necesar pentru zidirea unui şir de cărămizi în curmeziş.f) Metoda «în trei» a zidarului fruntaş polonez Markow. în toate ţările prietene unde s-a aplicat metoda în trei s-au obţinut rezultate bune. De exemplu, în Republica Populară Polonă, zidarul fruntaş Josef Markow aplică metoda în trei astfel: Unul din ajutori întinde mortarul, iar celălalt înşiruie cărămizile; ajutorii taie de asemenea cărămizile şi zidesc umplutura.

După aceea zidarul şef de echipă (al doilea zidar) întinde sfoara, zideşte şirul exterior şi controlează calitatea lucrului.

La 2 m distanţă, al doilea ajutor întinde mortar pentru şirul interior şi apoi execută umplutura; la executarea umpluturii, eHa cărămizile direct din stivă, ceea ce reduce timpul necesar executării umpluturii.       . „        .                                                                .                . .

Cu această metodă se pot executa zidării de diferite grosimi si folosind sistemul de legătură la fiecare rînd sau la mai multe rînduri.

’ Un mare avantaj al acestei metode este că, atunci cînd se exe­cută ziduri subţiri, echipa de patru se împarte chiar în timpul schim­bului în două echipe de doi, lucrînd fiecare în sectoarele respective.

Folosind această metodă, zidarul Kolacev a reuşit să zidească 12000 cărămizi într-un schimb, iar zidarul Smirnov^deşi la început nu reuşea să zidească mai mult decît 5000—>6000 cărămizi^ într-un schimb, după ce si-a instruit bine întreaga echipă şi a introdus unele inovaţii, a reuşit să zidească 12 400 cărămizi într-un schimb, în zidării pline lungi şi drepte (fără pilaştri, nişe etc.).

  1. Metode de muncă eu formaţia de cinci muncitori

a) Metoda «în cinci » a zidarilor fruntaşi sovietici K o r o l i o v şi Şavliughin. In cazul zidăriilor lungi, de grosimi mari, cu goluri puţine şi cu întîlniri de zidării rare, formaţiile de muncă în doi, în trei sau chiar în patru nu mai sînt suficiente, fiind indicat ca lucrul să se organizeze după metoda în cinci. Formaţia poate cuprinde mai mulţi ajutori pentru un zidar, ceea ce face ca acesta să poată zidi o cantitate mai mare de cărămizi în şirurile principale, adică în cel exterior şi cel interior. Ajutorii execută celelalte operaţii: înşiruirea cărămizilor, întinderea mortarului şi executarea zidăriei de umplutură. Principiul de bază la alcătuirea echipei de cinci care trebuie respectat cu stricteţe, este: productivitatea muncii ajutorilor tre­buie să fie egală cu aceea a zidarilor.

Primii care au conceput şi aplicat metoda în cinci au fost zidarii fruntaşi sovietici Koroliov’ şi Şavliughin.

Formaţia lor este alcătuită din următorii muncitori: un zidar de categoria 5 sau 6; un zidar de categoria 4; trei ajutori de cate­goria Formaţia de cinci lucrează ca şi cînd ar fi compusă din trei echipe: două echipe de doi şi o echipă de unu. Ele lucrează astfel:

—    prima echipă (de doi) execută şirul marginal exterior;

—    a doua echipă (de doi) execută şirul marginal interior;

—    a treia echipă (de unu) execută şirul de umplutură.

In a b, c, este arătată distribuţia operaţiilor între metru brii formaţiei de dn’ci, sensul tastaturii lucrata. fund cel urutut de săgeţi.

Lucrul se desfăsoara astlel:

Zidarul principal zideşte colţurile zidăriei şi mţinde pe şirul interior al zidăriei cărămizile necesare si ‘întinde mortarul pentru acest şir, după   care zidarul principal zi­deşte acest şir. In urma lui’, al doilea ajutor înşi­ruie pe şirul exterior zi­dit de curînd cărămizile necesare şirului interior şi întinde mortarul pentru acest sir, iar al doilea zi­dar zideşte şirul interior, folosind ’ cărămizile _ înşi­ruite de al doilea ajutor, în sfîrşit, al treilea aju­tor trece în urma tuturor şi execută umplutura^ zi – • dăriei cu cărămizi, alicărie şi mortar, acolo unde este necesar; de asemenea ei ciopleşte cărămizile de 3/4 sau participă la munca celorlalţi doi ajutori. La zidării groase, aprovizio­narea cu materiale este deosebit de importantă. Materialele trebuie aduse pe schelă în cantităţi su­ficiente. Mortarul şi cără­mida nu trebuie să lipsească nici un moment, ţinînd seama de faptul că formaţia consumă cantităţi mari de materia.Formaţia Koroliov a dat rezultate bune, fund scară îndnsă pe şantierele din U.R.S.S. Aplicarea a în ţara noastră permite să se obţină o productivitate sporita a munca. Lungimea de zid necesar pentru lucrul echipei în cinci este ega a cu suma lungimilor de zid necesare echipelor componente. Astfel pentru fiecare echipă este necesară o lungime de zid de 6 m, lasindu-se intre echipe o lungime de zid de 2 m. Ca urmare, pentru echipa în cinci este necesară următoarea lungime de zid:

(3 x 6 m) + (2 x 2 m) = 22 m.

Echipele se deplasează de-a lungul zidului una după alta, execu- tînd succesiv şirurile şi rîndurile de cărămizi.rîndurile de legătură executate cu cărămizi în curmeziş, la zidării cu grosimea de l1/2 şi 2 cărămizi care nu au sir de umplu­tură, ajutorul din echipa a treia ajută celor care au mai mult de lucru. Formaţia de cinci mai poate fi organizată similar, lucrîndu-se con­comitent la două giruri de cărămizi astfel: Intîi lucrează un ajutor, care înşi- ruie cărămizile pe zid şi întinde mor­tarul pentru zidarul de categoria 5; acesta urmează după ajutor şi zideşte primul şir de cărămizi în lung. După el, urmează al doilea ajutor, care înşiruie cărămizi şi întinde mortar pentru zidarul de categoria 4; acesta îl urmează şi zideşte şirul de cărămizi aşezate în curmeziş; în urma tuturor vine al treilea ajutor, executînd zidă­ria de umplutură. Executarea zidăriei în acest mod se face concomitent cu două şiruri de cărămizi. în cazul cînd sectorul de lucru este prea mic sau lucrările sînt complicate (de exemplu la executarea stîlpilor sau a bolţilor), neputîndu-se lucra în cinci, formaţia se subîm- parte provizoriu, în două echipe mai mici: una de doi si alta de trei, care apoi se reunesc în formaţia iniţială de cinci. Se amipteşte că aplicînd această metodă, echipa zidarului fruntaş sovietic Şavliughin a depăşit norma de producţie în medie cu 273 %.      Metoda de muncă în cinci a lui Koroliov-Savliughin folosită la zidăriei de 2 cărămizi este dată schematic în fi’g. 415, a, b. Sensul înaintării lucrului este cel arătat de săgeţi. vizitei tov. Koroliov, care este laureat al premiului Stalin, făcută zidarilor din Republica Democrată Germană, el le-a dat acestora explicaţii privitoare la aplicarea metodei în cinci. Aceste explicaţii sînt rezultatul unui şir de ani de experimentare a acestei metode şi reprezintă o importantă îmbunătăţire a muncii, de mare folos zidarilor.

Astfel, tov. Koroliov a arătat ajutorilor cum să aşeze cără­mizile în curmeziş, astfel ca zidarul să nu fie. nevoit ca mai întîi să întoarcă cărămida, ceea ce constituie o pierdere de timp şi un efort inutil. Ajutorul care întinde mortarul trebuie să aştearne fîşii înguste de mortar necesar pentru cîte trei cărămizi în lung, iar la rîndul de legătură, fîşii late de mortar necesare pentru cîte şase cărămizi de legătură în curmeziş. Zidarul netezeşte mortarul cu mistria, ţinînd braţul întins. .Pentru a evita căderea mortarului de pe zid, el execută netezirea ţinînd mistria înclinată la 45° faţă de marginea zidului. Mortarul se poate întinde astfel într-un strat de grosime uniformă. Metoda de lucru a lui Koroliov cuprinde două operaţii de lucru Prima operaţie cuprinde următoarele mişcări: cu mîna stîngă ia cărămida; cu mîna dreaptă, ţinînd mistria verticală, îndeasă o parte din mortarul întins orizontal de la 8—12 cm în faţa ultimei cărămizi zidite înainte, formînd astfel umplutura rostului vertical al acestei cărămizi  A doua operaţie cuprinde următoarele mişcări: zidarul zideşte cărămida la locul ei şi o împinge spre rostul vertical (fig. 416, b,e); pentru a evita formarea unui rost vertical prea gros, el scoate în acelaşi timp mortar cu mistria (fig. 416, c). Cînd îndeasă cărămida pe mortar, el îndreaptă totodată poziţia acesteia după sfoară.Mortarul umple rostul vertical cel puţin pînă la jumătatea lăţimii cărămizii. Rostul se umple complet cu mortar la execu­tarea rîndului următor de zidărie.Mortarul care iese din rosturi se curăţă printr-o singură mişcare executată după zidirea a două şiruri sau a patru legături; acest mortar se aşterne din nou pe patul de mortar. Curăţirea (tăierea) mortarului nu se face deci după aşezarea fiecărei cărămizi.Cu această metodă de lucru se zidesc atît cărămizile aşezate în lung (fig. 416, a, b, c), cît şi cele în curmeziş (fig. 416, d, e, /), fie în şirul interior, fie în cel exterior.Ajutorul care zideşte umplutura dintre şirul exterior şi cel inte­rior trebuie să aibă grijă de a nu deplasa şirurile de cărămizi zidite. Zidirea cărămizilor se face fără mistrie.Prin metoda de lucru folosită, Koroliov a arătat astfel că este un meseriaş iscusit, care la executarea unei zidării nu risipeşte nici o picătură de mortar.
Tînd volumul zidăriei care trebuie executată este foarte mare, Seobservă că metoda de lucru în lanţ se deosebeşte de metoda de lucru pe porţiuni separate. La ambele metode trebuie sa se stabi fească un anumit ritm de lucru, astfel ca tea e operaţiile sa fie terminate la timp spre a nu stînjeni echipele de alte specialităţi (dulgheri, transportori, betonişti, fierari beton, monton de prefă-bricate etc.) Cînd se aplică această metodă, împărţirea pe . etaje de lucru este de mare importanţă pentru coordonarea lucrărilor de zidărie cu lanţul celorlalte lucrări. După metoda Maximenko, ordinea executării’zidăriei la etajele de lucru trebuie sa fie cea ara- tată în fig. 418. Astfel, la etajul de lucru 1 zidana se executa pina la 1 m înălţime direct de pe planşeu iar peste 1 m folosind scan de 0 85 m înălţime (v. fig. 381). La etajul de lucru 2 (de la 1,85 m în sus) zidăria se execută de pe schela tip Maximenko pina la mea 1 m peste nivelul schelei, apoi de pe scări aşezate pe schela. înşiruirea cărămizilor pe zid pentru şirurile în lung şi m curme­ziş se’face aşa cum s-a arătat anterior

b) M et o da «în şase» aplicată la zidării de diferite grosimi: In fig. 419 se arată aplicarea metodei de muncă în şase la executarea unui zid cu grosimea de 2 cărămizi, în acest caz formaţia se compune din doi zidari de categoria 5 sau 6 şi patru ajutori de categoria 4.

Pe rîndurile în lung, operaţiile se desfăşoară în lanţ executate de cele trei echipe, fiecare lucrînd la cele trei şiruri: şirul exterior,
Executarea unei zidării
cu grosimea de 2 cărămizi, cu
formaţia de şasea — zidirea şirurilor în lung: b — zi-
direa şirurilor în curmeziş.

şirul interior şi şirul de umplutură. Pe rîndul de legătură, opera­ţiile se desfăşoară numai la două şiruri de cărămizi în curmeziş pentru legătură: şirul exterior şi şirul interior, ca şi cînd ar lucra numai două echipe în trei, ajutorii aducînd cărămizi pentru execu­tarea acestui rînd de legătură. întreaga formaţie de şase poate fi deci folqsitâ uşor pentru a lucra la trei ’ şiruri sau la două şiruri, puţind în acelaşi timp să execute de asemenea diferite ope­raţii ajutătoare şi verificările necesare.

10. Metode de muncă cu formaţia de nouă muncitori

In cazul acestei metode formaţia se compune din nouă munci­tori: un zidar de categoria 5 sau 6; un zidar de categoria 4; şapte ajutori de categoria 3.

Organizarea lucrărilor şi ordinea executării operaţiilor la o zidărie de 2 cărămizi grosime sînt arătate în fig. 420.

Operaţiile se’ grupează la fel ca la executarea oricărei zidării

—     executarea şirului exterior;

—     executarea şirului interior;

—     executarea şirului de umplutură.                               .

La rîndul fără umplutură (în curmeziş) se executa numai ope­raţiile pentru zidirea şirurilor de la feţe.

La executarea rîndurilor cu şiruri de umplutura m lung se folo­seşte ordinea si poziţia separată a muncitorilor la lucru. La rîndul fără şiruri de umplutură, ajutorii se grupează m perechi care execută aceeaşi operaţie (înşiruirea cărămizilor sau întinderea mortarului).

11. Metoda de executare a zidăriei cu folosirea spărturilor de ,  cărămizi

Aproape totdeauna pe şantierele de construcţii exista o canti­tate însemnată de spărturi de cărămizi ; ■ spargerea cărămizilor se datoreste nerespectării regulilor privind încărcarea şi descarcaiea lor din utilajele de transport, precum şi a regulilor privind mamNefolosLea acestor spărturi conduce la mărirea costului zidăriei, prin adăugarea la acest cost a valorii cărămizilor sparte şi nefolosite. Pe de altă parte însă, folosirea neraţională a sparturilor de cără­midă duce la proasta calitate a zidăriei. Mulţi zidari, necunoscînd executarea corecta a zidăriei m care se folosesc si spărturi de cărămidă, au avut neplăceri la recepţio- narea lucrărilor, trebuind în cel mai bun caz sa le consolideze sau să le refacă parţial, iar uneori total.
La executarea zidăriei cu folosirea spărturilor de cărămidă, trebuie să se tină seama ca aşezarea cărămizilor şi executarea^ lega­turilor să se facă astfel ca rîndurile de cărămidă întreaga sa lege rîndurile în care se foloseşte şi cărămidă sparta. w w . .

Intr-o zidărie nu se poate folosi o cantitate de cărămizi sparte mai mare decît 10% în cazul spărturilor de cărămidă plina şi 6/o în cazul spărturilor de cărămidă găurită. In afară de aceasta, la executarea zidăriei trebuie sa se mai ţină seama de felul acesteia, adică dacă zidăria este de rezistenţa susţinînd planşee, grinzi, pereţi etc. sau este zidărie de umplutura între cadrele de beton armat. revista «Bauzeitung», R.D.G.

a)   Zidăria de cărămidă plină cu spărturi de cărămizi pline. In fig. 421 se arată modul de alcătuire a zidăriei cu grosimea de 1 şi U/a cărămidă cînd se foloseşte cără­midă plină şi spărturi de cărămizi pline.
Zidărie de cărămidă plină, cu spărturi de cărămizipline:

a — zidărie de 1 cărămidă; b — zidărie de l1/* cărămidă, cu spărturi la cîte şase rînduri; c — idem, cu spărturi la cîte patru rînduri; d — idem, cu spărturi la cîte două rînduri; e — colţul a două zidării de IVa cărămidă, cu spărturi.

Principalele tipuri de zidării de acest fel sînt următoarele: — zidărie plină de 1 cărămidă, cu spărturi (fig. 421, a), la care deasupra cîte unui rînd de cărămizi în curmeziş urmează cîte cinci

rînduri de cărămizi în lung, dintre care unul (al 3-lea din cele 5) poate fi alcătuit din spărturi; această zidărie nu poate fi folosită însă decît la pereţi despărţitori sau de umplutură, pereţii portanţi de 1 cărămidă trebuind să se execute obligatoriu fără spărturi;

—  zidărie plină de l1^ cărămidă, cu spărturi la cîte şase rînduri, urmate de cîte două rînduri fără spărturi (fig. 421, b), care se poate folosi la clădirile cu parter avînd înălţimea etajului de maximum 3,5 m şi distanţa între axele zidurilor de rigidizare sub 6 m;

—      zidărie plină de \xj2 cărămidă, cu spărturi la cite patru rînduri, urmate de cîte două rînduri fără spărturi (din fig. 421, c), care se admite numai la clădirile cu parter şi etaj sau la ultimele două etaje ale clădirilor de locuit cu multe etaje;

—  zidărie plină de lxj2 cărămidă, cu spărturi la cîte două rînduri, urmate de cîte două rînduri fără spărturi (fig. 421, d), care poate fi folosită, fără restricţii, la toate cazurile anterioare de zidărie, de 1 1/2 cărămidă;

—  colţul a două zidării de l1^ cărămidă, cu spărturi se execută aşa cum se arată în fig. 421, e.

b)  Z idăria de cărămidă găurită cu spărturi de cărămizi găurite.  se arată în mod similar cazul zidăriilor cu grosimea de 1 şi 1 x/2 cărămidă cînd se foloseşte cărămidă găurită şi spărturi de cărămizi găurite.

Principalele tipuri de zidării de acest fel sînt următoarele:

—  zidărie de 1 cărămidă, cu spărturi (fig. 422, a), la care dea­supra cîte unui rînd de cărămizi găurite în curmeziş urmează cîte trei rînduri de cărămizi găurite în lung, dintre care’ unul (al 2-lea dintele 3) poate fi alcătuit din spărturi de cărămizi găurite; această zidărie nu poate fi folosită decît la pereţi neîncărcaţi cu sarcini;

—  zidărie de P/2 cărămidă, cu spărturi în rînd (fig. 422, b), la care spărturile se alternează la cele două feţe ale zidăriei; acest sistem este admis numai la’ clădirile cu parter şi etaj sau la ultimele două etaje ale clădirilor de locuit cu multe etaje;

—  zidărie de lx/2 cărămidă, cu spărturi la cite două rînduri, urmate de cîte două rînduri fără spărturi (fig. 422, c), la care spăr­turile alternează de asemenea la feţele zidăriei; acest sistem este admis la pereţii exteriori fără alte restricţii, dacă se respectă condi­ţiile arătate anterior (la zidărie plină cu spărturi);

—  zidărie de l1 /2 cărămidă, cu spărturi la cîte trei rînduri, urmate de cîte două rînduri fără spărturi (fig. 422, d), la care spăr­turile se asază, numai în şirurile de umplutură; acest sistem este admis numai la clădirile cu parter şi etaj sau la ultimele două etaje ale clădirilor cu mai multe etaje);

— zidărie de l1j2 cărămidă, cu spărturi la cîte un rînd, urmat de cîte două rînduri fără spărturi (fig. 422, e), admisă (ără alte restricţii, dacă se respectă condiţiile cerute în toate cazurile anterioare.
METODA DE MUNCĂ LA ZIDĂRIA DIN BLOCURI MICIa) Alcătuirea formaţiilor de lucru. Echipa de lucru se compune din doi sau trei muncitori şi anume: un zidar şi unul sau doi ajutori, după cum se execută zidării cu grosimea de un bloc sau mai groase.

Alcătuirea echipei de transportori şi a celei de dulgheri pentru executarea schelei se stabileşte în funcţie de utilajul disponibil, de metoda de lucru adoptată şi de condiţiile locale.

b)  Organizarea locului de muncă. Locul de muncă se organizează asemănător ca la zidăria de cărămidă. Şi anume:

—   blocurile aduse cu mijloacele de transport de care dispune şantierul (roabe, conteinere) se depozitează în stive de-a lungul

pereţilor care sînt de execu­tat, la distanţa de 0,6—0,7m şi alternînd cu lăzile de mortar;

— cantităţile de mortar şi de blocuri înşiruite la locul de muncă trebuie să fie cele necesare pentru cîte un etaj de lucru cu înălţimea de 0,8 m; trebuie să se prevadă loc suficient pentru montarea schelei după terminarea zidă­riei la primul etaj de lucru şi pentru înălţarea acesteia după terminarea zidăriei la cel de-al doilea etaj de lucru;

—   se recomandă folosirea schelei tip Maximenko cu lăţimea de 1,8 m, pentru a se putea organiza cele trei zone: de lucru, pentru materiale şi de transport;

—  sculele folosite de zidar la zidirea blocurilor mici sînt: mistria dreptunghiulară şi ciocanul de lemn.

c)   Metoda’ de lucru. O echipă compusă dintr-un zidar şi din doi ajutori lucrează astfel: primul ajutor întinde mortarul, al doilea ajutor ia blocurile din stive şi le aşază la îndemîna zidarului, iar zidarul zideşte blocurile pe mortar şi face verificările necesare.

Zidăria se execută, ca şi cea de cărămidă, după sfoara întinsă pe abştecuri de colţ şi intermediare.

Cînd se zidesc blocurile în lung, primul ajutor merge la 0,8— 1,0 m înaintea zidarului şi înşiruie blocurile în picioare pe zid, păstrînd între acestea distanţa de 1/2 bloc; al doilea ajutor întinde patul de mortar şi aplică mortar pe capul blocurilor aşezate în picioare. Zidarul (fig. 423, a) apucă fiecare bloc cu amîndouă mîinile de feţele laterale, îl întoarce din poziţia verticală în cea orizontală, îl aşază pe mortarul întins şi îl împinge cu capul pe care este aplicat mortar spre blocul zidit mai înainte. După aceea, zidarul potriveşte blocul cu uşoare lovituri aplicate cu mînerul mistriei sau cu ciocanul de lemn,’completînd rosturile cu mortar şi curăţind apoi mortarul de prisos.  Cînd se zidesc blocurile în curmeziş, ajutorul merge tot la aceeaşi distanţă înaintea zidarului, înşiruind însă blocurile pe zid cu faţa laterală în sus; al doilea ajutor întinde patul de mortar şi aplică mortarul pe faţa de sus a blocurilor aşezate astfel. Zidarul (fig; 423, b) apucă fiecare bloc cu mîna dreaptă de o faţă laterală, îl ridică puţin, îl prinde cu mîna stîngă de dedesupt şi îl întoarce cu faţa^ pe care s-a aplicat mortar spre blocul aşezat mai înainte, apoi îl împinge spre acest bloc şi în acelaşi timp îi îndeasă pe patul de rportar; după potrivirea blocului zidit, el completează rosturile de mortar şi curăţă mortarul de prisos. Blocurile cu goluri se aşază cu golurile în jos aşa cum s-a arătat anterior (v. Cap. IX), astfel ca faţa lor superioară să constituie un pat continuu pentru rîndul următor.După zidirea fiecărui rînd de blocuri mici, zidarul şi un ajutor verifică orizontalitatea şi verticalitatea zidăriei executate pînă atunci şi mută sfoara, pentru executarea zidăriei în continuare.

EXECUTAREA LUCRĂRILOR PE TIMP FRIGUROS

_ Executarea lucrărilor de construcţie fără întrerupere pe timp friguros creează numeroase avantaje şi în special cele rezultate din posibilitatea de a se continua activitatea şantierelor şi în timpul iernii. Se realizează astfel permanentizarea muncitorilor din con­strucţii, fapt care prezintă o deosebită importanţă pentru economia socialistă.

Executarea lucrărilor pe timp friguros, în special zidăriile, betoane  Şi tencuieliîe, necesită luarea unei serii de măsuri şi unele amenajări pe şantiere şi la locul de muncă, precum şi folosirea unor anumite metode.

Aceste măsuri şi metode, rezultînd din cunoaşterea exactă a fenomenelor de îngheţ şi a efectelor temperaturilor’ scăzute asupra lucrărilor în curs de execuţie permit executarea lucrărilor de zidărie pe timp friguros în bune condiţii.

Şantierele de construcţii sînt obligate să aplice măsurile speciale pentru lucrul pe timp friguros din momentul cînd temperatura, luată la ora 7 dimineaţa în aer liber şi la umbră, la înălţimea de 1,50 m faţă de teren şi la cel puţin 5 m depărtare de clădirile încăl­zite, coboară sub -j-5°C.

Temoeraturile sub +5°C au influenţe dăunătoare asupra tuturor lucrărilor executate prin procese umede, adică zidarii, tencuieli,

^Cercetările si experimentările făcute în laboratoare şi direct pe şantiere au arătat că temperaturile sub limita indicata încetinesc fenomenul de priză şi de întărire a mortarelor şi betoanelor, iar la temperaturi sub 0° acestea îngheaţă. Prin îngheţare, rezistenţa  mortarului sau a betonului scade, ceea ce are urmări defavorabileLa temperaturi cuprinse între 0° şi 5° C, mortatul folosit la zidărie face priză şi se întăreşte foarte încet, iar te temperaturi cuprinse între -10° şi -15° C, mortarul mgheaţa m 6-12 ore După dezgheţare, unele mortare continua sa se intareasca (mor­tare de ciment), iar altele se sfarîmă (mortare de jar). De asemenea, dacă mortarul din zidărie a îngheţat repede ş rosturile nu s-au tasat complet, această zidărie se taseaza la dezgheţ, ceea ce produce rezultate periculoase.  La executarea zidăriilor pe timp friguros trebuieJ^ate m nrimul rînd o serie de măsuri privind prepararea mortarelor pentru zidărie, precum şi metodele de executare a zidăriei pe timp friguros.

L Măsuri privind prepararea mortarelor Varul Pe timp friguros, varul se stinge în varniţe închise, căptuşite si acoperitePcu capac. Iu aceste varniţe se introduce m n varul bulgari, apoi apa, în volume egale. Varmţa se ţine acoperita pînă cînd apa începe să fiarbă. După 10-20 mm înaintede stmgere completă a varului, se adauga treptat apa (de 2—2,5 ori mai mult decît volumul varului). Din varniţă, varul stins se scurge m groapa de var. Pentru a evita efectul defavorabil al îngheţului, groapa de var se acoperă cu panouri de lemn, pe care se aşterne un strat Dacă pe santier se află var pastă în gropi, stins înainte de venirea timpului friguros, acesta se fereşte de îngheţ prin acoperirea grop l™cu sdnduri, pe care se aşază’ un strat de nisip uscat sau pamint. De asemenea, la zidăria executată pe timp friguros, este indicat ca nisipul să nu aibă granule mai mari decît 3—4 mm, pentru a se putea obţine o zidărie cu rosturi cît mai mici.

  1. Cimentul. Acesta trebuie ţinut In încăperi încălzite cu cel puţin 1—2 zile înainte de utilizare.
  2. Mortarele. Oricare ar fi metoda folosită la executarea zidăriilor pe timp friguros, mortarele trebuie să fie încălzite (ceea ce se obţine prin încălzirea apei) şi să aibă un conţinut mai mare de apă, întrucît prin dezgheţare acestea pierd o oarecare cantitate de apă.

Transportul mortarului la locul de muncă se face cu tomberoane, vagonete sau roabe izolate termic şi acoperite, pentru ca mortarul să nu răcească.

  1. Metode de executare a zidăriei pe timp friguros

Pe timp friguros, zidăria se poate executa după următoarele metode:

—    metoda de executare în barăci încălzite;

—  metoda de executare folosind mortare cu adaosuri şi panouri de protecţie contra pierderii de căldură.

a) Executarea zidăriei în barăci încălzite. în acest caz zidăria se execută în interiorul unei barăci, în care se obţine prin încălzire cu ajutorul sobelor, al arzătoarelor etc. o tem­peratură de cel puţin -j-5°C. La această temperatură, mortarul nu mai îngheaţă şi zidăria se execută fără a fi necesare alte măsuri.

Aceste barăci pot să închidă părţi din construcţie sau chiar întreaga construcţie. Metoda însă nu este economică, întrucît atît baraca cît şi încălzirea ei necesită materiale suplimentare şi investiţii destul de mari.

Cărămida sau piatra pentru zidărie se aduc în baraca încălzită cu cel puţin o oră înainte de începerea lucrului. Mortarul se prepară cu apă caldă, în momentul cînd este întins trebuind să aibă tem­peratura de +10°C.

Intre pereţii barăcii şi zidărie trebuie să se lase un spaţiu pentru circulaţia aerului cald. Zidăria executată este adăpostită astfel timp de 3—8 zile, în raport cu felul mortarului şi cu temperatura din baracă.

b) Executarea zidăriei f o l o gd n d mortare cu adaosuri şi panouri de protecţie (metoda termos sau a conservării căldurii). Prin această metodă se urmăreşte ca întărirea mortarului să se facă mai repede prin folosirea de adaosuri, menţinîndu-se căldura care se dezvoltă
zidăriei cu panouri izolante (placi de stuf, de paie, rogojini etc.).

 liber, metoda putîndu-se aplica foarte bine m regiuni cu clima mai puţin aspră. P

‘foloseşte mortar încălzit de var cu ciment ■ la punerea

in lucrare mortarul trebuie să aibă cel puţin temperatura de +10°C Acest mortar poate conţine şi diferite adaosuri, cum ar fi clorura de calciu sau clorura de var. Clorura de calciu se adaugă în proporţii de 2 3 /o din greutatea cimentului folosit la prepararea mortarului Întrucît prin luarea acestor măsuri rezistenta mortarului nînă m momentul îngheţului este destul de mare, la dezgheţarea zidă­riei nu se mai produc lăsări, iar întărirea continuă

CONDIŢII TEHNICE OBLIGATORII LA EXECUTAREA , ZIDĂRIILOR

Nici o lucrare în continuare nu trebuie să se înceapă înainte ca sa se fi recepţionat lucrările executate anterior. Astfel zidăria

numai după receptionarea zidăriei de la etajul berarilor de zidărie trebuie să se controleze atit dimensiunile prevăzute în proiect pentru fiecare element în parte şi pentru întreg ansamblul, cît şi modul de executare a lorrecepţia fundaţiilor şi a soclurilor trebuie să se controleze zidăriile, modul lor de execuţie, calitatea acestora, cota si modul e execuţie al stratului de izolaţie hidrofugă, executarea rosturilor de tasare prevăzute în proiectul de execuţie etc.ăriei de deasupra fundaţiilor trebuie să se controleze îndeplinirea condiţiilor unei bune execuţii, care influ­enţează asupra rezistenţei şi a stabilităţii construcţiei. Se va controla modul de executare a zidăriei în ce priveşte respectarea legăturilor, verticalitatea* grosimea si orizontalitatea rosturilor. Va controla verticalitatea zidăriei atît pe porţiuni cît si pe toată înălţimea pereţilor şi a stîlpilor, precum si a laturilor verticale ale golurilor pentru uşi şi ferestre.

Se va controla poziţia stîlpilor şi în special centrarea acestora raţa de stîlpii de la etajul imediat inferior.

6. La golurile lăsate pentru uşi şi ferestre trebuie să se controleze rnodul de execuţie şi lungimea reazemelor, a buiandrugilor, precum şi calitatea şi felul aşezării ghermelelor sau a ramelor oarbe.

La zidăria de umplutură între cadre de beton armat trebuie sa se controleze ca rostul dintre cadre şi zidărie să fie complet umplut, precum şi legăturile speciale dintre zidăria de umplutură si cadre, cînd acestea sînt prevăzute în proiect.

8. La zidăria armată trebuie să se controleze dacă există armătură şi modul de aşezare a acesteia, care trebuie să corespundă prevederilor din proiect atît în ce priveşte cantitatea cît si poziţia.            ’           – ’

9. La pereţii despărţitori trebuie să se controleze verticalitatea şi planitatea, legătura cu elementele de rezistentă între care sînt executate, precum şi fixarea lor sub planşee.

10. La arce şi bolţi trebuie să se controleze în special starea în care se află zidăria de la naşteri şi modul cum sînt preluate împin­gerile orizontale.

ÎL Zidăria coşurilor şi a canalelor de fum trebuie să secontro- leze în special,verificînd de asemenea distanţa acestora de la lem­năria şarpantei sau de la grinzile de lemn ale tavanului.

J2. Se va controla dacă în timpul execuţiei s-au prevăzut în zidărie şanţurile şi golurile necesare instalaţiilor, precum şi rostu­rile de dilatare, cînd acestea sînt prevăzute în proiect. ’

  1. Se va controla centrarea pe stîlpi a stîlpilor si a grinzilor principale şi secundare.
  2. în cazul balcoanelor, planşeelor, scărilor etc. din elemente prefabricate de beton armat trebuie să se controleze în special modul in care sînt ancorate sau rezemate acestea.

La cornişe trebuie să se controleze executarea lor corectă şi asigurarea stabilităţii la răsturnare.

– La faţadele de piatră naturală sau cărămidă aparentă trebuie sa se controleze ca modul de aşezare a pietrelor sau a cărămizilor aparente să corespundă prevederilor proiectului.. La recepţia lucrărilor de zidărie trebuie să se tină seama de abaterile admisibile date în tabela 9.

Abateri admisibile la executarea zidăriilor

Condiţii de tehnica securităţii

în ce priveşte condiţiile de protecţie a muncii şi de tehnică a securităţii/ este necesar să se ja măsuri de dotare cu1 de protecţie corespunzător şi sa se aplice regulile care sa asigur înlăturarea pericolului de accidente, şi în mod deosebit: stabilitatea schelelor pe care se lucrează şi curăţirea acestora sprijinirile de maluri Pla lucrările de sub nivelul terenului,^ stabilitatea lucră­rilor pe care le execută zidarul şi punerea la pamint a motoarelor electrice Totodată muncitorii trebuie instruiţi şi supuşi la veri _- carea cunoştinţelor în ce priveşte condiţiile de securitate a muncii la lucrările’la care sînt repartizaţi să lucreze.

LUCRĂRI DIVERSE DE ZIDĂRIE

 

DEmolari ŞI REPARAŢII DE ZIDĂRIE

  1. DEMOLARI

La refacerea clădirilor şi la repararea lor este nevoie uneori să se înlăture unele părţi de zidărie. Această operaţie se poate executa prin desfacerea sau demolarea zidăriei. In acest caz trebuie să se caute ca cea mai mare parte din cărămizi să rezulte întregi, spre a fi reîntrebuinţateîn cît mai mare măsură. Pentru a obţine rezultate bune, dărîmarea trebuie să se facă după rosturile zidăriei.

Utilajul necesar pentru demolarile executate manual este urmă­torul: dălţi, ciocane, baroase, răngi, tîrnăcoape, jgheaburi, lopeţi etc. La demolarile executate mecanic se folosesc ciocane mecanice,

Demolarea unei clădiri nu se execută decît după proiect, care arată ordinea de dărîmare a fiecărei porţiuni de zidărie, precum şi diferitele sprijiniri şi schele necesare.

După dărîmare cărămizile se curăţă de mortar cu ciocanul şi se aşază în stive. Mortarul se cerne şi poate fi întrebuinţat la prepa­rarea mortarelor noi.  Metoda de dărîmare se alege ţinîndu-se seama de următoarele: volumul total care trebuie să se dărîme, spaţiul disponibil în jur, înălţimea clădirii, calitatea şi cantitatea materialului careva rezulta, urgenţa lucrării etc.

La aceste lucrări trebuie să se folosească numai muncitori cu experienţă, care să cunoască atît modul corect de executare a dărî- mărilor, cît şi regulile de tehnica securităţii la aceste lucrări, spre a se evita posibilităţile de provocare a accidentelor.

  1. Străpungeri şi şanţuri

De multe ori este necesar să se dea găuri în zidărie, să se taie şanţuri, să se străpungă zidurile etc., la lucrări noi si mai ales la refaceri şi transformări. Toate lucrările de acest tel se încep numai după ce s-au trasat exact pe zid dimensiunile străpungerii sau ale şanţului respectiv. Lucrarea se poate executa manual cu ajutorul dălţilor, al cio­canelor şi al baroaselor, sau pe cale mecanică,^ folosind perforatoare cu aer comprimat. Străpungerile se execută mai uşor dacă se lucrează deodată din ambele părţi ale zidului.

Ca şi la dărîmări trebuie să se ţină seama de rezistenţa şi telul zidăriei’ care trebuie străpunsă sau tăiată.

3,    închiderea golurilor închiderea golului unei uşi sau ferestre într-o zidărie existentă se execută astfel:

Se desface zidăria pe amîndouă părţile golului în forma de strepi. Se verifică apoi rezistenţa zidăriei rămase. Cărămizile deteriorate se scot din zidărie şi se înlocuiesc.    Apoi se execută zidăria nouă, după ce zidăria veche a lost udata cu grijă, pentru ca mortarul să adere bine. Fiecare rînd al acestei zidării trebuie să se lege cît mai exact cu rîndurile zidăriei vechi. Cu dreptarul se verifică în timpul lucrului dacă feţele zidăriei noi se găsesc în aceleaşi plane cu cele ale zidăriei vechi.

  1. închiderea crăpăturilor

Uneori zidăriile pot avea fisuri sau crăpături cauzate de tasarea fundaţiilor aşezate în teren slab sau încărcat peste rezistenţa pe care o poate’suporta, de încărcări neegale în lungul aceluiaşi zid, de cutremure, de infiltraţii de apă în terenul de fundaţie etc. închiderea crăpăturilor în zidărie nu se execută niciodată înainte de a se stabili cu precizie cauza lor. Aceste crăpături nu se pot închide înainte de a se elimina aceste cauze printr-o serie de lucrări menite să ferească zidăria de a mai crăpa (de exemplu, înlăturarea infiltraţiilor de apă, lărgirea fundaţiei, subzidiri, consolidarea şi ancorarea zidurilor etc.).  Abia după terminarea acestor lucrări se poate executa închiderea crăpăturilor în zidărie. înainte de a începe însă lucrul, se recomandă să se mai facă un control al crăpăturilor, pentru a se verifica dacă intr-adevăr cauza care le-a produs a fost înlăturată. Acest control se face astfel: pe suprafaţa zidului, de-a curmezişul crăpăturii, se aplică repere de control din mortar de ipsos (benzi late de cca, 10 cm şi groase de cca. 1 cm). Dacă după minimum cîteva săptămîni aceste repere nu se rup, aceasta înseamnă că zidul nu mai crapă în continuare. în acest caz se poate executa închiderea crăpăturilor. în caz contrar, trebuie să se ia măsuri pentru înlăturarea cauzelor ei. La închiderea crăpăturilor amîndouă laturile ei se curăţă complet de mortar şi se udă bine cu apă. Apoi crăpătura şi rosturile curăţite se umplu cu mortar de ciment cu dozajul 1:3.’

Cînd crăpătura este mai mare, este necesar să se scoată cărămizi, de pe ambele ei laturi . Acestea se scot pe adîncimea unei jumătăţi de cărămidă, lăsîndu-se din loc în loc ştrepi pentru a se putea face legătura- în    adîncimea zidăriei noi cu cea veche. După scoaterea cărămizilor, zidăria rămasă se cu­răţă bine de mortar şi se udă bine cu apă. Apoi se face comple­tarea zidăriei, iar ros­turile se jumplu bine cu mortar de ciment.

Lucrarea se execută de jos în sus.

Crăpăturile impor­tante se închid demontînd zidăria veche pe toată grosimea zidului şi în lungul întregii crăpături. în unele cazuri se montează din loc în loc traverse metalice cu profil redus, care preiau sarcinile zidăriei din punctele unde s-a produs crăpătura, pe porţiuni mai mici ca astfel să le repartizeze asupra întregii zidării.

  1. Subzidiri

Lucrările de subzidire se execută numai după proiecte întocmite pentru fiecare caz în parte. Acest lucru este necesar, deoarece mă­rimea subzidirii, metodele de lucru, materialele folosite, felul spri­jinirilor şi celelalte elemente variază de la caz la caz.

Subzidirile se execută în mod obişnuit pentru consolidarea fun­daţiei unui zid, ceea ce face ca aceste lucrări să ceară precauţii speciale, întrucît de ele este legată însăşi rezistenţa clădirii. Alteori se execută subzidiri locale, numai la partea inferioară a unui zid, ca de exemplu, pentru înlăturarea igrasiei etc.    .

La subzidirea fundaţiilor se sapă pe porţiuni sub fundaţia res­pectivă atît cît se prevede în proiect, avînd grijă ca partea de jos a săpăturii să fie perfect orizontală. Spaţiul pînă la fundaţie se com­pletează cu zidărie nouă, care trebuie să umple toată porţiunea

pînă la fundaţia veche. în acest feî, zidăria se va rezema pe noua fundaţie

La executarea subzidirilor de orice feî trebuie sa se respecte

următoarele reguli:

_ price subzidire se lucrează numai pe porţiuni reduse şi nu

prea dese; acestea se leagă între ele în trepte sau ştrepi;

subzidirea fundaţiilor se execută dintr-un şanţ paralel cu porţiunea care se subzideşte şi’ de lăţimea necesară (circa. 1,0 m), pentru a se putea lucra în el; şanţul se poate săpa deodată peîntreaga lungime a zidului respectiv sau pe măsura executării porţiu­nilor subzidite; cînd şanţul se execută pe întreaga lungime a zidului, el se sapă pînă la baza fundaţiei existente, iar de aici în jos se sapa numai pe porţiuni; la şanţurile săpate numai pe porţiuni, acestea au lungimea de 1,0—2,0 m (după consistenţa terenului);

—  construcţia de deasupra şi de pe laturile subzidirii se sprijină şi se consolidează în timpul lucrului cu cea mai mare atenţie, grijă ca aceste sprijiniri să nu împiedice lucrarea de subzidire,

—  după executarea fiecărei porţiuni a subzidirii, subzidirea şi zidăria veche de deasupra se împănează la locul racordării lor cu beton uscat, pene de oţe! sau zidărie cu rosturi foarte înguste lucrata cu mortar de ciment, în care caz ultimele două rînduri de cărămizi se taie cu o faţă oblică căpătînd forma de pană, pentru a se putea bate bine în mortarul de ciment; această împănare se face pentru a se înlătura orice posibilitate de tasare a zidăriei de deasupra subzidirii;

— toate lucrările de completare şi finisare în legătură cu subzi- direa (închiderea fisurilor, tencuieli, zugrăveli, pardoseli etc.) se execută numai după terminarea completă a subzidirii; aceasta este necesar întrucît chiar dacă s-au luat măsurile cele mai stricte 1a executarea subzidirii, în porţiunea respectivă se pot produce mici fisuri, ceea ce poate conduce la apariţia unor defecte în lucrările de completare şi finisare a subzidirilor,

LUCRĂRI DE ZIDĂRIE PENTRU INSTALAŢII ŞI MONTAREA
UNOR ELEMENTE DE FINISAJ

1. îngroparea instalaţiilor

La montarea instalaţiilor îngropate în zidărie este nevoie să se lase şanţuri («şliţuri») şi străpungeri. Pentru executarea acestora se trasează în prealabil poziţia lor după planuri. Lăţimea şi adînci- mea şanţurilor se înseamnă pe pereţi după felul conductei sau al ţevii respective.

în mod curent aceste şanţuri—în afară de cele pentru instalaţii electrice, care sînt înguste şi puţin adinei—se prevăd odată cu executarea zidăriei (fig. 426). Numai la lucră­rile de reparaţii sau transformări aceste şanţuri trebuie să se execute prin cioplire.

în locurile unde instalaţiile trebuie să treacă prin pereţi sau planşee se lasă străpungeri (găuri). Şi aceste străpungeri trebuie să se lase în zidărie sau beton chiar la executarea clădirii, evitîndu-se astfel spar­gerile după terminarea clădirii care pot slăbi rezistenţa acesteia şi sînt neeconomice. în acest scop, se aşază în cofraje, înainte de turnarea planşeelor, bucăţi de lemn rotund, de tuburi, olane etc. cu diametrul necesar, obţinînd astfel străpungerile necesare în planşee. Asemănător se procedează şi în cazul străpungerilor prin ziduri, care se lasă în locurile indicate chiar la executarea zidăriei.

La executarea şanţurilor şi a străpungerilor trebuie respectate următoarele reguli;

~ şpiţurile şi dălţile trebuie să fie bine ascuţite, iar folosirea lor sa se facă cu grijă, pentru a nu dăuna rezistenţei clădirii;

trebuie să fie ţinute mereu în acelaşi loc şi bătute pînă la refuz, ci trebuie să fie mişcate, pentru a se uşura spargerea:                                                                    ’

~ loviturile aplicate cu ciocanul sau barosul trebuie să fie uşoare, taierea executîndu-se în porţiuni mici;

~~ se jnterzice tăierea şanţurilor în ziduri cu grosimea mai mică de 1 cărămidă sau în pereţii din blocuri mici prefabricate; în ele­mente e de beton armat nu este permis să se facă tăieturi mai adînci decit J cm, iar şanţul nu trebuie să ajungă niciodată la armături;

~~ se interzice executarea străpungerilor prin grinzi sau stîipi de beton armat, deoarece acest lucru poate avea urmări defavorabile asupra rezistenţei clădirii;                                     ‘

— se interzice executarea şanţurilor în elementele de beton armat, atita vreme cit betonul este încă proaspăt;

—  de asemenea, nu se admite să se deterioreze betonul din jurul străpungerii.

Aşadar, executarea şanţurilor şi a străpungerilor este o lucrare caie cere atenţie şi pricepere. De aceea, aceste lucrări trebuie e™ate de cîte ori este posibil, prevăzîndu-se o dată cu executarea cladirn. In acest fel se înlătură urmările care ar putea dăuna rezis­tenţei clădirii şi se realizează însemnate economii de timp, de mate­riale şi de muncă.

2. Montarea pieselor pentru instalaţii

Montarea în zidărie a diferitelor piese pentru instalaţii se poate executa tot de către zidar, deoarece ele sînt legate de lucrările acestuia. Conductele sau ţevile pentru instalaţii, precum şi diferitele aparate, se montează cu ajutorul unor piese ca: susţinătoare, console, brăţări etc. Aceste piese se montează în felul următor:

După ce instalatorul a trasat locurile acestor piese, iar poziţia lor a fost verificată după proiectul de instalaţie şi controlată cu nivela sau cumpăna, zidarul dă găurile necesare montării.

Găurile se execută cu dalta sau cu şpiţul, respectîndu-se regulile aiatate anterior. Aceste găuri se pot executa şi cu dălţi sau burghie confecţionate din ţeava, care se rotesc în timp ce sînt bătute cu ciocanul.

Cînd este necesar să^ se facă spărturi în ziduri groase sau tari (de beton sau piatră), găurirea se execută cu utilaje mecanice.

In găurile executate se aşază piesele respective, fixîndu-se cu mortar de ciment. O dată cu fixarea se face şi verificarea. Astfel, verificarea poziţiei consolelor pentru radiatoarele instalaţiei de încălzire centrală se face cu ajutorul unui dreptar aşezat pe ele, acestea controlîndu-se cu nivela atît la capete, cît şi la mijloc . Piesele montate trebuie folosite numai după ce s-au întărit bine, pentru a nu se mişca de la locul lor. Zidarul execută de asemenea montarea altor piese pentru insta­laţii ca: tuburi şi uşiţe de ventilaţie, uşiţe la coşuri, rame pentru tablourile de instalaţie etc. Montarea acestora se face de asemenea în locurile trasate de către instalator. Unele piese sînt prevăzute cu praznuri, care se fixează cu mortar de ciment în găuri executate în acest scop. Alteori aceste piese Se fixează cu şuruburi în dibluri de lemn, montate în pereţi sau planşee. Diblurile sînt bucăţi de lemn în formă de coadă de rîndunică sau cep, cu dimensiunile de 4—6 cm. Acestea se fixează în zid cu mortar de ipsos în găuri executate în afest scop. înainte de montarea diblurilor, găurile se curăţă bine, apoi se udă cu apă; piesele respective se montează în dibluri numai după întărirea acestora.

La executarea acestor lucrări se poate folosi mortar de ciment sau de ipsos. Mortarul de ciment trebuie să fie vîrtos; mortarul de ipsos nu se poate folosi în locuri umede, iar la folosirea acestui mortar, piesele sau diblurile trebuie să se monteze cît mai repede, înainte ca ipsosul să se fi întărit.

Deoarece aceste piese rămîn aparente în încăperi, montarea lor trebuie să se facă cu mare grijă, verificîndu-se cu atenţie atît orizon­talitatea şi verticalitatea lor, cît şi poziţia faţă de suprafaţa tencuielii

3. Montarea unor elemente de finisaj

a) Colţare metalice. La unele clădiri se cere ca stîlpii de beton armat să fie apăraţi la colţuri cu colţare metalice. Aşa este cazul stîlpilor de la garaje, ateliere, din locurile circulate mult şi expuse loviturilor etc.

Col ţârele de oţel se confecţionează în ateliere si sînt prevăzute cu praznun pentru fixarea lor în beton. La montare, ele se asază intn provizoriu la colţurile stîlpilor, prinzîndu-se cu sîrmă înfăşurată m jurul stupului. Cu această ocazie se înseamnă pe stîlpi locurile exacue aje praznurilor. După aceea, scoţîndu-se colţarele, se execută gauiue pentru praznuri. Aceste găuri trebuie executate cu griiă tund interzisa dezvelirea, îndoirea sau ruperea armăturilor. Din acest motiv, este bine ca găurile să se execute numai de zidari cali­ficaţi, care trebuie să lucreze cu atenţie, aplicînd lovituri uşoare şi în locurile potrivite.

După aceea, se montează colţarele metalice, introdu­când praznurile în găuri şi fixîndu-le cu mortar de ci­ment. După verificarea lor cu cumpăna şi cu nivela, colţa­rele se împănează bine, fixîn- du-se definitiv.

La fixarea col ţârelor se va prevedea grosimea stratului de tencuială care urmează să se aplice pe suprafaţa stîlpu- lui. După fixarea lor definitivă, colţarele se leagă cu sirma miaşurata în jurul stîipului, rămînînd astfel legate pînă la întărirea mortarului.

Alte Piese de finisaj pe care le montează zidarul smt glafurile de marmură sau de mozaic prevăzute fie dedesubtul terestrelor, în special cînd sub ferestre sînt prevăzute nise pentru radiatoare, fie deasupra radiatoarelor în cazul cînd acestea sînt prevăzute în pereţi. Glafurile trebuie să fie bine fixate în zidăria din jurul lor, în care scop se lasă chiar de la executarea zidăriei şanţul necesar pentru montarea glafului.Pentru susţinerea glafului, se folosesc de multe ori console meta­lice montate în zid, pe care se aşază apoi glaful. Montarea glafurilor se execută astfel : zidarul trasează pe perete cu exactitate locul lor, folosind furtunul de nivel; acest lucru prezintă o mare importanţă, deoarece toate glafurile trebuie să fie montate la acelaşi nivel si să fie perfect orizontale.

După trasare, se verifică şi se ajustează şanţurile lăsate ia execu­tarea zidăriei, iar la lucrările vechi se execută aceste şanţuri în zidărie. Şanţurile trebuie să fie cu cîţiva centimetri mai largi decît grosimea glaful ui, adîncimea lor fiind de 10—15 cm.în cazul glafurilor susţinute de console metalice, după trasare se montează consolele, introducîndu-se în găurile făcute în zid pe c adincime de cca. 15 cm şi fixîndu-se cu mortar de ciment. Consofofo trebuie montate foarte precis, pentru a nu ridica glaful deasupra
>nivelului prevăzut. Acest lucru se obţine verificînd consolele cu dreptarul şi nivela atît la capete, cît şi la mijloc.

După aceea se montează glaful în’ zid, la locul indicat. El se introduce m şanţ, se aşază în poziţie definitivă şi se verifică dacă este la nivelul trasat, dacă este perfect orizontal în lungimea lui şi daca are pe grosimea zidului panta cerută. Pentru fixarea glafului se foloseşte mortar de ciment, care se introduce în şanţul din zidărie nainte de introducerea mortarului, glaful se împănează bine în locaşul sau.

c) Cutii pentru rulouri. Tot zidarul montează sau ia parte !a montarea cutiilor pentru rulouri 1a ferestre. în căzui lerestrelor cu rulouri se prevăd şorţuri sau limbi, care acoperă în aţada cutiile pentru rulouri. Şorţurilese pot executa un rabiţ sau de beton armat, în ultimul caz turnîndu-se odată cu buiandrugn,

Cutiile pentru ruloluri se montează cu cuie, şuruburi, fixate în dibiun sau praznuri, după caz. Zidarul montează diblurile sau praznurile după regulile arătate anterior.